15 definiții pentru celibatar
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CELIBATAR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.
CELIBATAR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
celibatar, ~ă smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr célibataire] Persoană matură care trăiește necăsătorită Si: becher, burlac, (Trs; ltm) celibe, holtei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CELIBATAR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. V. burlac, holtei, becher. Ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați?... Să nu rămîi celibatar. PAS, Z. I 96. Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. Celibatar, doctorul... închiriase două camere modeste. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 151.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CELIBATAR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită; burlac, holtei. – După fr. célibataire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CELIBATAR, -Ă s.m. și f. Persoană necăsătorită, burlac, holtei. [< fr. célibataire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CELIBATAR, -Ă s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CELIBATAR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană (mai ales bărbat) necăsătorită; burlac; holtei; flăcău. /<fr. célibataire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
celibatar m. cel ce trăiește neînsurat: becher, holteiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*celibatár, -ă adj. și s. (fr. célibataire, d. célibat, celibat). Necăsătorit, burlac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
celibatar s. m., pl. celibatari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
celibatar s. m., pl. celibatari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
celibatar s. m., pl. celibatari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CELIBATAR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CELIBATAR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Celibatar ≠ familist
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
celibatar, celibatarisubstantiv masculin celibatară, celibataresubstantiv feminin
- 1. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați?... Să nu rămîi celibatar. PAS, Z. I 96. DLRLC
- Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. DLRLC
- Celibatar, doctorul... închiriase două camere modeste. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 151. DLRLC
-
etimologie:
- célibataire DEX '09 DEX '98 DN