CELULAR, -Ă, celulari, -e, adj. 1. Care aparține celulei (1), de natura celulei; alcătuit din celule. ◊ Teorie celulară = teorie după care celula (1) constituie elementul fundamental al organizării interne a plantelor și animalelor. 2. (Jur.; în sintagma) Regim celular = regim special la care sunt supuși, pe anumite perioade, deținuții în închisori, prin izolare severă în celule (4) individuale. 3. (În sintagme) Telefonie celulară = serviciu de telefonie care folosește o rețea de comunicații de înaltă frecvență, bazată pe relee care controlează zone din teritorii cu raze a căror mărime variază de la un sistem de telefonie la altul. Telefon celular (și substantivat, n.) = aparat portabil, individual, de mici dimensiuni, care permite convorbiri la distanță, transmiterea de mesaje scrise, efectuarea de fotografii etc.; telefon mobil. – Din fr. cellulaire.

celular, ~ă [At: MACAROVICI, CH. 167 / Pl: ~i, ~e / E: fr cellulaire] 1-3 a (Blg) Care (se referă la sau) ține (de) celulă. 4 a (Blg) De natura celulei (5). 5 a Format din celule (5). 6 a (Îs) Teorie ~ă Teorie după care celula (5) constituie elementul fundamental al organizării interne a plantelor și animalelor. 7 a (Jur; îs) Regim ~ Regim special de închisoare, care constă în izolarea severă a deținuților în celule individuale. 8-9 sn, a (Șîs Telefon ~) (Telefon) mobil Si: mobil.

CELULAR, -Ă, celulari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține celulei (1), de natura celulei; alcătuit din celule. ◊ Teorie celulară = teorie după care celula (1) constituie elementul fundamental al organizării interne a plantelor și animalelor. 2. (Jur.; în sintagma) Regim celular = regim special la care sunt supuși, pe anumite perioade, deținuții în închisori, prin izolare severă în celule (4) individuale. 3. (În telecomunicații; în sintagma) Telefonie celulară = sistem de telefonie fără cablu care pentru transmiterea semnalelor digitale utilizează aparate de emisie-recepție de mică putere, emițătoare-receptoare de tip releu, fiecare acoperind o celulă (7), și echipamente computerizate pentru prelucrarea și comutarea semnalelor. Telefon celular = aparat de emisie-recepție, folosit în telefonia celulară; telefon mobil. II. S. n. Telefon celular, telefon mobil. Nu uita să-ți iei celularul. – Din fr. cellulaire (I 1, 2), engl. cellular [telephone] (I 3, II).

CELULAR, -Ă, celulari, -e, adj. 1. De natura celulei; alcătuit, compus din celule. Țesut celular. Materie celulară. 2. (În expr.) Regim celular = regim special foarte aspru, la care sînt supuși uneori deținuții în închisori, prin izolare severă în celule individuale.

CELULAR, -Ă, celulari, -e, adj. 1. De natura celulei; alcătuit din celule. 2. (În expr.) Regim celular = regim special la care sînt supuși uneori deținuții în închisori, prin izolare severă în celule individuale. – După fr. cellulaire.

CELULAR, -Ă adj. De natura celulei; format din celule. ♦ Regim celular = regim special în închisori, constînd în izolarea severă a deținuților în celule individuale. [Cf. fr. cellulaire].

CELULAR, -Ă I. adj. 1. de natura celulei (1); format din celule. ♦ teoria ~ă = teorie potrivit căreia celula (1) constituie elementul fundamental în organizarea internă a plantelor și animalelor. 2. regim ~ = regim special în închisori. 3. telefonie (mobilă) ~ă = legături telefonice între doi abonați aflați în interiorul zonei de acoperire sau între un abonat din acest teritoriu și altul din țară sau străinătate. II. s. n. parte a unei închisori unde se află celulele (5). (< fr. cellulaire)

celular, -ă adj. în sintagma telefonie (mobilă) celulară (comunic.) ◊ „La 1 martie 1993 va fi inaugurat în București primul serviciu de telefonie mobilă celulară. Societatea care va implementa acest sistem [este] Telefonica România [...]” R.l. 14 XI 92 p. 2. ◊ „Acest serviciu de telefonie celulară asigură legături telefonice între doi abonați aflați în interiorul zonei de acoperire sau între un abonat din acest teritoriu și altul din țară sau străinătate.” R.l. 34 IV 93 f.p. ◊ „Profituri masive din telefonia celulară” R.l. internaț. 28 VII 94 (din telefonie + mobilă + celulară; L 1995; DEX – alte sensuri)

CELULAR ~ă (~i, ~e) biol. 1) Care este format din celule. 2) Care ține de celulă; care aparține celulei. Nucleu ~. 3) Care este asemănător cu celula; de tipul celulei. /<fr. cellulaire

celular a. cu celule; țesetură celulară, totalitatea celulelor ce coprinde materia vie a animalelor sau a vegetalelor; închisoare celulară, în care arestanții sunt închiși în celule separate.

*celulár, -ă adj. (d. célulă; fr. cellulaire). Anat. Compus din célule: țesutu celular al animalelor și plantelor. Trăsură celulară, dubă, trăsură închisă de dus arestațiĭ. Închisoare celulară, compusă din cămăruțe în care arestatu e izolat și nu comunică cu ceĭlalțĭ arestațĭ.

țelular, ~ă^[1] a vz celular

țelulariu, ~ie^[1] a vz celular

celular¹ adj. m., pl. celulari; f. celulară, pl. celulare

celular¹ adj. m., pl. celulari; f. celulară, pl. celulare

celular adj. m., pl. celulari; f. sg. celulară, pl. celulare

celulară, textură ~, (engl.= cellular structure) caracteristică a rocilor vulcanice care s-au format prin consolidarea rapidă a unor lave ce au pierdut componenții ușor volatili și au căpătat aspect cavernos, scoriaceu sau vezicular. T.c. este mai frecvent întâlnită în rocile bazice. Sin. textură scoriacee sau veziculară.