CENTURION, centurioni, s. m. Ofițer care comanda o centurie în armata romană; sutaș. [Pr.: -ri-on] – Din lat. centurio, -onis.

centurion sm [At: DA / Pl: ~i / E: lat centurio, it centurione, fr centurion] Comandant al unei centurii (2).

* CENTURION sm. 🏛 Ofițer din armata romană care comanda o centurie sau a șaizecea parte dintr’o legiune (🖼 1057): ...a doua zi purced Din zori ~ii spre silhele barbare (COȘB.) [lat.].

CENTURION, centurioni, s. m. (În armata romană) Ofițer care comanda o centurie; sutaș. [Pr.: -ri-on] – Din lat. centurio, -onis.

CENTURION, centurioni, s. m. (În armata romană) Ofițer care comanda o centurie; sutaș. – Pronunțat: -ri-on.

CENTURION, centurioni, s. m. (În armata romană) Ofițer care comanda o centurie; sutaș. [Pr.: -ri-on] – Lat. lit. centurio, -onis.

CENTURION s.m. Comandant al unei centurii (1). [Pron. -ri-on. / < lat. centurio, cf. it. centurione, fr. centurion].

CENTURION s. m. ofițer comandant al unei centurii (1). (< fr. centurion, lat. centurio)

CENTURION ~i m. (în armata romană) Comandant al unei centurii. [Sil. -ri-on] /<lat. centurio, ~onis

centurion m. 1. căpetenie peste o sută de călăreți la Romani; 2. sutaș (BĂLC.).

*centurión m. (lat. centúrio, -ónis). Comandant de centurie, sutaș, căpitan.

centurion (comandant) (desp. -ri-on) s. m., pl. centurioni

centurion (comandant) (-ri-on) s. m., pl. centurioni

centurion (comandant) s. m. (sil. -ri-on), pl. centurioni

CENTURION s. (IST.) sutaș, (înv.) sătnic. (~ în armata romană.)

CENTURION s. (IST.) sutaș, (înv.) sătnic. (~ în armata romană.)