8 definiții pentru cercuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CERCUIRE, cercuiri, s. f. Acțiunea de a cercui; cercuială. – V. cercui.
CERCUIRE, cercuiri, s. f. Acțiunea de a cercui; cercuială. – V. cercui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cercuire sf [At: VASICI, ap. HEM / P: ~cu-i~ / Pl: ~iri / E: cercui] 1-2 (Fixare de cercuri sau) strângere a unui vas din doage Si: cercuială (1-2), cercuit1 (1-2), cercuitură (1-2), încercuire (1-2), încercuit1 (1-2). 3 Legare a butucului roții cu cercuri metalice, ca să nu crape Si: cercuială (3), cercuit1 (3), cercuitură (3), încercuire (3), încercuit1 (3). 4 Încercuire (4). 5 Fixare a nuielelor de alun în pereții casei, înainte de lipirea cu lut Si: cercuială (5), cercuit1 (5), cercuitură (5). 6 Legare a viței de vie de araci Si: cercuială (6), cercuit1 (6), cercuitură (6). 7 Încercuire (5). 8 Înconjurare. 9-11 Încercuire (7-9). 12 Însemnare. 13 Asediu. 14 (Îvr) Circulație sangvină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERCUIRE, cercuiri, s. f. Acțiunea de a cercui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cercuire s. f., g.-d. art. cercuirii; pl. cercuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cercuire s. f., g.-d. art. cercuirii; pl. cercuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cercuire s. f., g.-d. art. cercuirii; pl. cercuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CERCUIRE s. cercuială, cercuit, legare, legat. (~ unui vas de lemn din doage.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CERCUIRE s. cercuială, cercuit, legare, legat. (~ unui vas de lemn din doage.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cercuire, cercuirisubstantiv feminin
etimologie:
- cercui DEX '98 DEX '09