14 definiții pentru cerebel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEREBEL, cerebele, s. n. Parte a sistemului nervos central situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. [Pl. și: cerebeluri] – Din lat. cerebellum.

cerebel sn [At: DA / Pl: ~e / E: lat cerebellum] 1 Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor Si: creier mic. 2-3 (Pex; șdp) Creieraș.

CEREBEL, cerebele, s. n. Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. – Din lat. cerebellum.

CEREBEL s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic, creieraș.

CEREBEL, cerebele, s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic. – Lat. lit. cerebellum.

CEREBEL s.n. Parte a encefalului așezată în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum].

CEREBEL s. n. parte a encefalului în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. (< lat. cerebellum)

CEREBEL ~e n. anat. Parte a creierului situată la extremitatea din spate a cutiei craniale; creierul mic. /<lat. cerebellum

*cerebél n., pl. e și urĭ (lat. cerebellum, dim. d. cérebrum, creĭer. V. creĭer). Anat. Creĭeru mic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!cerebel s. n., pl. cerebele

cerebel s. n., pl. cerebele/cerebeluri

cerebel s.n., pl. cerebele / cerebeluri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CEREBEL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieraș, (reg.) creieruș.

CEREBEL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieraș, (reg.) creieruș.

Intrare: cerebel
cerebel1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerebel
  • cerebelul
  • cerebelu‑
plural
  • cerebele
  • cerebelele
genitiv-dativ singular
  • cerebel
  • cerebelului
plural
  • cerebele
  • cerebelelor
vocativ singular
plural
cerebel2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerebel
  • cerebelul
  • cerebelu‑
plural
  • cerebeluri
  • cerebelurile
genitiv-dativ singular
  • cerebel
  • cerebelului
plural
  • cerebeluri
  • cerebelurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerebel, cerebelesubstantiv neutru

  • 1. Parte a sistemului nervos central situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.