CERNEALĂ², (2) cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conține uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine și coloranți și care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. Sortiment dintr-o astfel de substanță. 3. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. – Din sl. črŭnilo.

cerneală² sf [At: DEX² / Pl: ~eluri / E: vsl чрънило] 1 Substanță lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conține uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine și coloranți și care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2 (Reg) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul Si: negreală.

CERNEALĂ², cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conține uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine și coloranți și care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. – Din sl. črŭnilo.

CERNEALĂ¹, cerneli, s. f. 1. Substanță lichidă sau vîscoasă, colorată (de obicei în negru, albastru, roșu etc.), preparată anume spre a servi la scris, la tipărit, la stampilat sau la gravat. Socoteala curată o s-o scriem cu altă cerneală! DEȘLIU, G. 10. De ce pana mea rămîne în cerneală mă întrebi? EMINESCU, O. I 137. Inițialele acestei cărți cu buchi erau scrise ciudat cu cerneală roșie ca sîngele. EMINESCU, N. 44. Cerneală simpatică v. simpatic. ◊ Expr. (Familiar) Doar n-am băut cerneală! = doar nu sînt nebun! doar nu mi-am pierdut mințile! 2. (Regional) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. Părăuț, apă amară, Face-te-ai neagră cerneală, Ca să-mi cernesc eu portu, Că m-a lăsat drăguțul JARNÍK-BÎRSEANU, D. 160. 3. Fig. (Regional) Amărăciune, tristețe, jale. Tuturor li-i lumea lume, Numai mie mi-i cărbune; Tuturor li-i lumea dragă, Mie mi-i cerneală neagră. JARNÍK-BÎRSEANU, 221.

CERNEALĂ², cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vîscoasă, colorată, care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. 3. Fig. (Reg.) Amărăciune, tristețe, jale. – Slav (v. sl. črŭnilo).

CERNEALĂ ~eli f. 1) Lichid de diferite culori, întrebuințat la scris sau la tipărit. ~ roșie. 2) înv. Vopsea neagră; negreală. Pată de ~. [G.-D. cernelii; Sil. -nea-lă] /<sl. țrunilo

cerneală f. lichid servind la scris, tipar, desen. [Slav. ČRŬNILO, negreală].

cerneálă f., pl. elĭ (vsl. črŭnilo. V. cĭornă, cernesc, cernușcă). Lichid negru (saŭ și alt-fel) de scris (negreală). – Și pl. n. -urĭ, felurĭ de cerneală.

cerneală² (substanță) s. f., g.-d. art. cernelii; (sorturi) pl. cerneluri

cerneală² (substanță) s. f., g.-d. art. cernelii; (sorturi) pl. cerneluri

cerneală (substanță) s. f., g.-d. art. cernelii; (sorturi) pl. cerneluri

cerneală, gen. cernelii, pl. cerneluri

CERNEALĂ s. (înv. și pop.) negreală, (reg.) tintă. (~ de scris.)

CERNEALĂ s. (înv. și pop.) negreală, (reg.) tintă. (~ de scris.)

GOGOAȘĂ DE CERNEALĂ s. v. gală, gogoașă de ristic, gogoașă de stejar.

gogoașă de cerneală s. v. GALĂ. GOGOAȘĂ DE RISTIC. GOGOAȘĂ DE STEJAR.