CERȘETORIE, cerșetorii, s. f. Acțiunea de a cerși. [Var.: cerșitorie s. f.] – Cerșetor + suf. -ie.

cerșetorie sf [At: IORGA, L.R. 175 / V: ~șit~ / Pl: ~ii / E: cerșetor + -ie] 1 Îndeletnicire a cerșetorului. 2 Obicei de a cerși Cf milogire.

CERȘETORIE, cerșetorii, s. f. Acțiunea de a cerșetori și rezultatul ei; strângere de pomeni ca mijloc de existență; cerșetorit, cerșit. [Var.: cerșitorie s. f.] – Cerșetor + suf. -ie.

CERȘETORIE s. f. v. cerșitorie.

CERȘETORIE, cerșetorii, s. f. Acțiunea de a cerșetori și rezultatul ei; strîngere de pomeni ca mijloc de existență. [Var.: cerșitorie s. f.] – Din cerșetor + suf. -ie.

cerșetorie f. starea josnică a cerșetorilor.

cerșitorie sf vz cerșetorie

CERȘITORIE, cerșitorii, s. f. Acțiunea de a cerșitori și rezultatul ei; strîngere de pomeni ca mijloc de existență. (Atestat în forma cerșetorie) În loc să cîștigi un gologan, preferi... cerșetoria. SAHIA, N. 101. – Variantă: cerșetorie s. f.

cerșitoríe f. Mendicitate, starea de cerșitor.

cerșetorie s. f., art. cerșetoria, g.-d. art. cerșetoriei; pl. cerșetorii, art. cerșetoriile (desp. -ri-i-)

cerșetorie s. f., art. cerșetoria, g.-d. art. cerșetoriei; pl. cerșetorii, art. cerșetoriile

cerșetorie s. f., art. cerșetoria, g.-d. art. cerșetoriei; pl. cerșetorii, art. cerșetoriile

cerșitorie.

CERȘETORIE s. v. cerșit.

CERȘETORIE s. cerșeală, cerșit, milogeală, milogit, (rar) cerșetorit, (înv. și reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~.)