CHELIE, chelii, s. f. 1. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli; calviție, pleșuvie. 2. Porțiune a capului de pe care a căzut părul. – Chel + suf. -ie.

chelie¹ sf [At: PISCUPESCU, O. 312/18 / V: (înv) chi~ / Pl: ~ii / E: chel + -ie] 1 Căderea părului de pe capul omului. 2 Boală care pricinuiește căderea părului. 3 (Îe) ~ fără bube Peladă. 4 Chel (1). 5 Parte fără păr a capului. 6 (Pfm; îe) A freca ~ia cuiva A bate zdravăn pe cineva. 7 (Pfm; îe) A (i) se urca pe ~ (cuiva) A necăji pe cineva. 8 (Îae) A se enerva. 9 (Pfm; îe) A(-i) veni pe ~ A i se năzări.

CHELIE, chelii, s. f. 1. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli; calviție, pleșuvie. 2. Porțiune a capului lipsită definitiv de păr. – Chel + suf. -ie.

CHELIE, chelii, s. f. 1. Căderea părului de pe cap; boală care pricinuiește această cădere. Rețetă contra cheliei. 2. Porțiune a capului lipsită de păr. Steriu își șterse cu o mișcare circulară sudoarea de pe chelia rotunde). C. PETRESCU, C. V. 25. Directorul general sări în picioare, cu fața și chelia parcă i-ar fi turnat o călimară cu cerneală roșie în creștetul capului. REBREANU, R. I 217. Se gătește în fața unei oglinzi, își piaptănă barbetele și chelia. CARAGIALE, O. I 196.

CHELIE, chelii, s. f. 1. Cădere a părului de pe cap; boală care pricinuiește această cădere. 2. Porțiune a capului lipsită de păr. – Din chel + suf. -ie.

CHELIE ~i f. 1) Cădere totală sau parțială a părului de pe cap, provocată de diferite boli; pleșuvie; calviție. 2) Porțiune a capului de pe care a căzut definitiv părul; pleșuvie. [Art. chelia; G.-D. cheliei; Sil. -li-e] /chel + suf. ~ie

chelie f. 1. starea celui chel; 2. (ironic) cap chel: să nu răcească la chelie.

1) chelíe f. (d. chel). Pleșuvie, lipsă de păr pe cap.

chilie² sf [At: DOSOFTEI, ap. GCR. I, 253/10 / V: (îrg) chel~ / Pl: ~ii / E: vsl келия] 1 Odăiță din cuprinsul mănăstirii în care locuiește un călugăr sau o călugăriță. 2 Odăiță de sihastru Si: (pfm) cămară, cămăruță. 3 Odăiță pentru o singură persoană în care se retrage cineva pentru a se izola sau a se culca. 4 (Pex) Cameră mică de locuit. 5 (La românii din Serbia) Pivniță. 6 Parte a morii de vânt nedefinită mai îndeaproape. corectat(ă)

chilie¹ sf vz chelie

chelie s. f., art. chelia, g.-d. art. cheliei; pl. chelii, art. cheliile (desp. -li-i-)

chelie s. f., art. chelia, g.-d. art. cheliei, pl. chelii, art. cheliile.

chelie s. f., art. chelia, g.-d. art. cheliei; pl. chelii, art. cheliile

CHELIE s. (MED.) calviție, pleșuvie, (înv. și reg.) pleașă, (reg.) chelbe, pleșcă, pleșuveală.

CHELIE s. (MED.) calviție, pleșuvie, (înv. și reg.) pleașă, (reg.) chelbe, pleșcă, pleșuveală.

CHELIE aerodrom, autostradă, deșertul păduchilor, frunte înaltă, patinoar de muște, poieniță, reflector.

a avea pe chelie expr. a avea un plan

a-i veni pe chelie expr. a-și exprima brusc o dorință ciudată.