10 definiții pentru chelălăit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHELĂLĂIT1 s. n. Chelălăială. – V. chelălăi.

CHELĂLĂIT1 s. n. Chelălăială. – V. chelălăi.

chelălăit1 sn [At: ODOBESCU, S. III, 134 / V: sche~, schiol~ / Pl: ~uri / E: chelălăi] Chelălăitură.

CHELĂLĂIT1 s. n. Faptul de a chelălăi; chelălăi tură, chelălăială. Pare că se și aude... chelălădtul lor [al cîinilor], de bucurie sau de durere. ODOBESCU, S. III 134. – Variantă: schelălăit (C. PETRESCU, C. V. 148) s. n.

CHELĂLĂIT1 s. n. Faptul de a chelălăi; chelălăială. [Var.: schelălăit s. n.]

SCHELĂLĂIT s. n. v. chelălăit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chelălăit s. n.

chelălăit s. n.

chelălăit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHELĂLĂIT s. v. schelălăit.

CHELĂLĂIT s. chelălăială, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, schcunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de cîine.)

Intrare: chelălăit (s.n.)
chelălăit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelălăit
  • chelălăitul
  • chelălăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • chelălăit
  • chelălăitului
plural
vocativ singular
plural
schelălăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schelălăit
  • schelălăitul
  • schelălăitu‑
plural
  • schelălăituri
  • schelălăiturile
genitiv-dativ singular
  • schelălăit
  • schelălăitului
plural
  • schelălăituri
  • schelălăiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chelălăitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi chelălăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.