8 definiții pentru chirăit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHIRĂIT, chirăituri, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie; chirăitură. – V. chirăi.
chirăit sn [At: VLAHUȚĂ, D. 258 / Pl: ~uri / E: chirăi] Sunet scos de cel care chirăie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIRĂIT, chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie. – V. chirăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CHIRĂIT, chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; țîrîit. Chirăitul greierilor. Cîrîit. (Fig.) Apoi, la tine toate-s lucruri de nimic... Toate... afară de iubirea la și de chirăitul tău de păsărică moțată. VLAHUȚĂ, O. AL. II 155.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chirăit n. cântarea greierului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chirăit (pop., fam.) s. n., pl. chirăituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chirăit (pop., fam.) s. n., pl. chirăituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chirăit s. n., pl. chirăituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
chirăit, chirăiturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie. DEX '09 DLRLCsinonime: chirăitură
etimologie:
- chirăi. DEX '09