CHIUVETĂ, chiuvete, s. f. Vas de porțelan, de faianță sau de metal smălțuit prevăzut cu o gură de scurgere, fixat în perete sub un robinet de apă și folosit la spălat. – Din fr. cuvette.

chiuvetă sf [At: DA ms / V: (înv) cuv~, (reg) ghiu~ / Pl: ~te / E: fr cuvette] 1 Vas (de porțelan, de faianță, de metal smălțuit sau de inox) prevăzut cu o gaură de scurgere, fixat în perete dedesubtul unui robinet de apă și folosit pentru spălat. 2 Cuvetă.

CHIUVETĂ, chiuvete, s. f. Vas de porțelan, de faianță sau de metal smălțuit prevăzut cu o gură de scurgere, fixat în perete dedesubtul unui robinet de apă și folosit la spălat. – Din fr. cuvette.

CHIUVETĂ, chiuvete, s. f. Vas de porțelan, de faianță sau de metal smălțuit, fixat în perete dedesubtul unui robinet de apă și servind la spălat. – Pronunțat: chiu-.

CHIUVETĂ s.f. 1. Vas de faianță, de metal etc. (cu o gaură de scurgere) care se fixează în perete sub un robinet de apă. 2. V. cuvetă. [Pron. chiu-ve-. / < fr. cuvette].

CHIUVETĂ s. f. vas de faianță, de metal etc. care se fixează în perete sub un robinet de apă. (< fr. cuvette)

CHIUVETĂ ~e f. 1) Vas de metal smălțuit, de faianță sau de porțelan, care se fixează sub un robinet servind la spălat. 2) Vas folosit pentru developarea clișeelor fotografice. [Sil. chiu-ve-] /<fr. cuvette

cuvetă¹ sf vz chiuvetă

chiuvetă (desp. chiu-) s. f., g.-d. art. chiuvetei; pl. chiuvete

chiuvetă (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuvetei; pl. chiuvete

chiuvetă s. f. (sil. chiu-), pl. chiuvete

chiuvetă (3 sil.)

CHIUVETĂ s. lavabou, lavoar, (astăzi rar) toaletă. (~ pentru spălat.)

CHIUVETĂ s. lavabou, lavoar, (astăzi rar) toaletă. (~ pentru spălat.)

a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă expr. (adol., vulg.) a urmări (pe cineva) cu insistență, a nu lăsa în pace (pe cineva).