chițibuș sn [At: CREANGĂ, P. 263/18 / V: (rar) ~țiguș sn / Pl: ~uri / E: nct] (Pfm) 1 Fleac. 2 Apucătură. 3 Șiretlic. 4 (Rar) Mecanism cu scripete cu care se ridică greutățile mai mici.

CHIȚIBUȘ, chițibușuri, s. n. 1. Lucru sau fapt lipsit de importanță, amănunt fără valoare; mărunțiș, fleac. Cu chițibușuri de aceste să ne zăbăvim noi? CREANGĂ, P. 263. Am o mulțime de chițibușuri de făcut. ȘEZ. XX 14. 2. Subtilitate de mică importanță; tertip. A umbla cu chițibușuri.

CHIȚIBUȘ ~uri n. 1) Obiect lipsit de importanță; fleac; mărunțiș. 2) pop. Manevră iscusită prin care se maschează realitatea; șiretlic; truc; tertip; stratagemă. /Orig. nec.

chițibuș n. Mold. bagatelă, fleac. [Origină necunoscută].

chițibúș și (rar) chițigúș n., pl. urĭ (din pițiguș, adică „ceva mic”). Lucru neînsemnat, fleac, bagatelă. Subterfugiŭ: a umbla cu chițibușurĭ. Cabestan. V. ciencĭ, cîrcĭob, cîrcotă și șicană.

chichibuță sf vz chițibuș

chițiguș sn vz chițibuș

chiurchiubuș sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~uri / E: ns cf tc kyrkbeș] (Reg) Chițibuș.

chițibuș (fam.) s. n., pl. chițibușuri

chițibuș (fam.) s. n., pl. chițibușuri

chițibuș s. n., pl. chițibușuri

CHIȚIBUȘ s. v. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug.

CHIȚIBUȘ s. v. mărunțiș.

chițibuș s. v. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ȘIRETENIE. ȘIRETLIC. ȘMECHERIE. TERTIP. TRUC. VICLENIE. VICLEȘUG.

CHIȚIBUȘ s. bagatelă, fleac, mărunțiș, nimic, prostie, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~uri!)

chițibuș (chițibușuri), s. n. – 1. Fleac, bagatelă. – 2. Tertip, truc. – 3. (Rar.) Strîngător de velă. Origine necunoscută. DAR și Scriban se gîndesc la o deformare de la pițiguș „lucru mărunt.” În ultimul sens, ar putea fi o deformare a germ. Kettenbrücke „pod suspendat”, asimilat cu cuvîntul rom. – Der. chițibușar, s. m. (șmecher).

chițibuș, chițibușuri, s.n. (fam.) Fleac, nimic; obiect fără valoare: „…c-o coșerguță de mână încărcată cu tot feliu de chițibușuri” (Bilțiu, 2007: 134). – Et. nec. (DER).