9 definiții pentru ciocănit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIOCĂNIT, ciocănituri, s. n. Faptul de a ciocăni; zgomot produs de lovituri repetate într-un corp tare; ciocănitură. – V. ciocăni.
CIOCĂNIT, ciocănituri, s. n. Faptul de a ciocăni; zgomot produs de lovituri repetate într-un corp tare; ciocănitură. – V. ciocăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciocănit1 sn [At: GALACTION, O. I, 164 / Pl: ~uri / E: ciocăni] 1-3 Ciocănire (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOCĂNIT, ciocănituri, s. n. Zgomot produs de lovituri repetate (cu ciocanul sau cu alte obiecte); ciocănitură. Am auzit un ciocănit ușor în fereastră. ◊ Fig. Agripina căzu la umbra unui stog și ascultă, cît o mai puteau lăsa să asculte răzvrătirea sîngelui și ciocănitul inimii. GALACTION, O. I 164.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOCĂNIT ~uri n. 1) v. A CIOCĂNI. 2) Zgomot caracteristic produs de o ființă sau de un obiect care ciocănește. /v. a ciocăni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciocănit s. n., pl. ciocănituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciocănit s. n., pl. ciocănituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciocănit s. n., pl. ciocănituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIOCĂNIT s. v. bătaie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOCĂNIT s. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude un ~ la ușă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ciocănit, ciocăniturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a ciocăni; zgomot produs de lovituri repetate într-un corp tare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bătaie ciocănitură
- Am auzit un ciocănit ușor în fereastră. DLRLC
- Agripina căzu la umbra unui stog și ascultă, cît o mai puteau lăsa să asculte răzvrătirea sîngelui și ciocănitul inimii. GALACTION, O. I 164. DLRLC
-
etimologie:
- ciocăni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.