11 definiții pentru ciocănitură
din care- explicative DEX (5)
 - ortografice DOOM (3)
 - argou (1)
 - sinonime (2)
 
Explicative DEX
CIOCĂNITURĂ, ciocănituri, s. f. Ciocănit. – Ciocăni + suf. -tură.
CIOCĂNITURĂ, ciocănituri, s. f. Ciocănit. – Ciocăni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de hai
 - acțiuni
 
ciocănitură sf [At: GANE, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: ciocănit + -ură] 1-3 Ciocănit1 (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
* CIOCĂNITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a ciocăni ¶ 2 Lovituri repetate date cu ciocanul, cu ciocul, cu degetele, cu copitele, etc.: s’au luat și s’au dus cătinel după vuetul acela de ~ (SB.); ciocăniturile ritmate ale trapătului de potcoave (CAR.).
- sursa: CADE (1926-1931)
 - adăugată de Onukka
 - acțiuni
 
CIOCĂNITURĂ, ciocănituri, s. f. Ciocănit. Copiii, auzind bantănitura și ciocănitura aceasta, credea într-adevăr că acolo se află tata lor, făcînd lemne. SBIERA, P. 170. Făt-Frumos porni... cînd, auzi o ciocănitură groaznică. ISPIRESCU, L. 4.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
ciocănitură f. lovituri repetate de ciocan.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
ciocănitură s. f., g.-d. art. ciocăniturii; pl. ciocănituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
ciocănitură s. f., g.-d. art. ciocăniturii; pl. ciocănituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
ciocănitură s. f., g.-d. art. ciocăniturii; pl. ciocănituri
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Argou
ciocănitură, ciocănituri s. f. v. ciocăneală.
- sursa: Argou (2007)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
Sinonime
CIOCĂNITURĂ s. v. bătaie.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
CIOCĂNITURĂ s. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    substantiv feminin (F43)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  ciocănitură, ciocăniturisubstantiv feminin  
 -   
-  Copiii, auzind bantănitura și ciocănitura aceasta, credea într-adevăr că acolo se află tata lor, făcînd lemne. SBIERA, P. 170. DLRLC
 -  Făt-Frumos... porni; cînd, auzi o ciocănitură groaznică. ISPIRESCU, L. 4. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  Ciocăni + -tură. DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.