ciorap sm [At: CANTEMIR, HR. 205/30 / V: cer~, ~rac², ~rep, cirep, gi~ / Pl: ~i / E: tc čorab] 1 Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul, confecționat din fire din bumbac, de lână, de mătase sau din fire sintetice Si: (înv) cioc, colțun, ștrimf, (Buc; lpl) cioareci. 2 (Ban) Obială (neagră). 3 (Îc) ~-chilot (sau ~-pantalon) Dres. 4 (Îs) Cal cu ~i Cal cu pete albe pe fluierul piciorului. 5 (Pfm; îe) A strânge bani la ~ A economisi. 6 Tub izolant cu care se îmbracă, la capete, bobinele electrice.

CIORAP, ciorapi, s. m. 1. Obiect de îmbrăcăminte împletit de mînă sau făcut în fabrică, din fire de bumbac, de lînă sau de mătase, care acoperă piciorul de la vîrful degetelor pînă la pulpă sau pînă mai sus de genunchi. Fusese o dată surprins acasă... cîrpindu-și singur ciorapii rupți. BART, E. 171. Cînd stăpîna casei făcea la ciorap, pisoiul se juca cu ghemul. ISPIRESCU, L. 285. Femeile... cînd se duc la tîrg, pun ciorapi albi de bumbac. I. IONESCU, M. 205. 2. Tub izolant cu care se îmbracă capetele bobinelor unei mașini electrice.

CIORAP ~i m. mai ales la pl. Obiect de îmbrăcăminte tricotat care se îmbracă pe picior. ~i pentru bărbați. ~i de mătase. ~i de damă. ◊ ~i medicinali ciorapi elastici folosiți pentru combaterea varicelor. [Sil. cio-rap] /<turc. çorap

ciorap m. încălțăminte de lâna, bumbac sau mătase, ce acoperă piciorul și gamba. [Turc. ČORAB].

cĭoráp m. (turc. čorab; ngr. tsurápi, bg. čorap). Vest. Colțun, îmbrăcămintea labeĭ picĭoruluĭ pînă la pulpă orĭ pînă la genuchĭ făcută din fire de ață împletită. A strînge la cĭorap, a strînge banĭ într’un cĭorap. – Înainte de întrebuințarea cĭorapuluĭ împletit, care datează din seculul 16, lumea se folosea de obĭală. La 1589, reverendu See din Cambridge inventă mașina de împletit cĭorapĭ.

cerap sm vz ciorap

ciorac² sm vz ciorap

ciorep sm vz ciorap

cirep sm vz ciorap

cirepi smp vz ciorap

giorap sm vz ciorap

ciorap s. m., pl. ciorapi

ciorap s. m., pl. ciorapi

ciorap s. m., pl. ciorapi

ciorap

ciorap.

ciorap (ciorapi), s. m. – 1. Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul. – 2. Șosetă. – 3. (Arg.) Mănușă. Tc. çorab (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 132; Meyer 450; Lokotsch 439; Ronzevalle 78); cf. ngr. τσουράπι, alb. tšorape, bg. čorap. – Der. ciorăpar, s. m. (fabricant de ciorapi); ciorăpărie, s. f. (fabrică sau magazin de ciorapi; cantitate mare de ciorapi).

ciorap, ciorapi s. m. (intl.) mănușă.

a pune bani la ciorap expr. a economisi bani, a pune bani deoparte.

a strânge bani la ciorap expr. a face economii.

CIORAP s. 1. (Transilv.) cioc, (Mold.) colțun, (Transilv., Ban. și Maram.) ștrimf. (Poartă ~i groși.) 2. ciorapi-pantalon = dres.

CIORAP s. (Transilv.) cioc, (Mold.) colțun, (Transilv., Ban. și Maram.) ștrimf. (Poartă ~ groși.)

C’est de la boue dans un bas de soie (fr. „E noroi într-un ciorap de mătase”) – cuvintele marchizului De Luaderdale despre Talleyrand, consemnate de Chateaubriand în Memoriile de dincolo de mormînt (V., pag. 402). Expresia denunță un caracter murdar care se ascunde sub maniere politicoase. E sensul contrar vorbei noastre: „Brînză bună în burduf de cîine.” IST.

CIORAP s. m. (Mold., ȚR) Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul. A: Plata păcatului ca despletitura ciorapului fiind. CANTEMIR, HR. Răpia cine ce putea. . . cine cerapi, cine călțuni, cine pălării. IM 1754, 75^r. B: Răpiia cine ce putea. . . cine cearapi, cine călțuni, cine pălării. IM 1730, 106^r. Variante: cearap (IM 1730, 106^r), cerap (IM 1754, 75^r). Etimologie: tc. çorap.

CERAP s. m. v. ciorap.