CIRCĂ, circi, s. f. (Fam.) Circumscripție (de poliție, financiară etc.). – Abr. din circumscripție.

circă¹ sf [At: DA ms / Pl: ? / E: abr. din circumscripție] (Fam) 1-3 Circumscripție (1-3)

CIRCĂ s. f. (Fam.) Circumscripție (de miliție, financiară etc.). – Abreviere din circumscripție.

CIRCĂ s. f. (Familiar) Circumscripție (de miliție, financiară etc.). Cazul a fost descoperit de circa a 8-a de miliție.

circă (fam.) s. f., g.-d. art. circii; pl. circi

circă (fam.) s. f., g.-d. art. circii; pl. circi

circă s. f.

circă s. f., g.-d. art. circei; pl. -

CIRCĂ s. v. circumscripție.

CIRCĂ s. circumscripție, secție, (înv.) despărțire. (~ de miliție, electorală, sanitară.)

círcă, circi, s.f. (reg.) 1. Lemn gros, așezat la temelia unei case: „Să taie circi de lemn de gorun și pă circi (...) să ridică casa” (Grai. rom., 2000). 2. Popic de lemn folosit la jocurile de copii: „Se făcea un popic ascuțit la capete. Îi zicea circă. Trebuia să-l lovești cu o lopățică, să sară” (Bilțiu, 2009: 136). – Et. nec.

circă, circi, s.f. – (reg.) Lemn gros, așezat la temelia unei case: „Să taie circi de lemn de gorun și pă circi (...) să ridică casa” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). – Et. nec.