cireadă² sf [At: ARH. FOLK. II / V: și~ / E: nct] (Reg) 1 Loc în care se adună flăcăii și fetele în zi de duminică. 2 Adunare a fetelor și a flăcăilor în zi de duminică.

cireadă¹ sf [At: HERODOT (1645) / V: ce~, ~ra~, gi~ / Pl: ~ezi / E: vsl чреда] 1 Grup numeros de animale cornute mari Si: ciurdă. 2 (Fig) Grămadă de oameni.

CIREADĂ, cirezi, s. f. Grup mare de vite cornute. turmă, ciurdă, cîrd. În amurguri purpurii, cirezile mari se înturnau de la imaș, treceau printr-o pulbere de aur și sunetele de tălăngi adiau limpezi și dulci prin liniștea cuprinsului. SADOVEANU, O. I 268. Avea vreo cinci-șase boi în toată cireada, pe care îi ducea la pășunea cea mai bună. AGÎRBICEANU, S. P. 14. Ar fi nimerit desigur și cîte un graure din cei cari zboară printre vitele din cireadă. ODOBESCU, S. III 23. [Un bou] dobîndi-n cireadă un post însemnat. ALEXANDRESCU, P. 64.

CIREADĂ ~ezi f. 1) (mai ales de vite cornute) Grup de animale de același fel care umblă împreună; turmă; cârd. O ~ de vaci. 2) peior. Mulțime neorganizată de persoane; gloată. [G.-D. cirezii; Sil. -rea-dă] /<sl. țrĕda

CIREADĂ s.f. (Mold., ȚR) Grup de vite cornute mari. A: Boarii ce pasc ciredzi. PRAV. Să făcea ciredzi de boi de negoțu. NCL II. 298 ; cf. DOSOFTEI, PS; NECULCE. B: Cirezile boilor tăi. BIBLIA (1688); cf. ÎNDREPTAREA LEGII. ♦ Grup de viețuitoare; ciopor, roi, stol. A: Cirezi de cerbi și de ciute. DOSOFTEI, PS. B: Acealeași vedem întru ceale necuvîntătoare, în albini, în cocori și într-alte cirezi ale dobitoacelor. II 1771, 19^r. Variante: cereadă (ÎNDREPTAREA LEGII; NECULCE). Etimologie: sl. črĕda. Cf. c i u r d ă.

cireadă f. turmă de vite mari (mai numeroase decât cârdul). [Slav. ČRĬEDA].

cireádă f., pl. cirezĭ (vsl. črĭeda, turmă, d. got. hairda, germ. herde; rut. čeredá, pol. czereda, bg. čĕrda, sîrb. čreda; ung. csorda. V. cîrd, cĭurdă, hurtă). Turmă de vite cornute marĭ (boĭ, vacĭ, bivolĭ).

ciradă sf vz cireadă

cireadă (ciurdă) s. f., g.-d. art. cirezii; pl. cirezi

cireadă (ciurdă) s. f., g.-d. art. cirezii; pl. cirezi

cireadă s. f., g.-d. art. cirezii; pl. cirezi

cireadă, pl. cirezi

cireadă, -rezi.

CIREADĂ s. turmă, (rar) cârd, (pop.) ciurdă, (înv. și reg.) tamazlâc, (prin Mold., Bucov., Maram. și Ban.) botei, (Olt. și Transilv.) ciopor, (Mold.) tabun. (O ~ de vite.)

CIREADĂ s. turmă, (rar) cîrd, (pop.) ciurdă, (înv. si reg.) tamazlîc, (prin Mold., Bucov., Maram. și Ban.) botei, (Olt. și Transilv.) ciopor, (Mold.) tabun. (O ~ de vite.)

cireadă (cirezi), s. f. – Grup de animale cornute mari. Sl. črĕda (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Lexicon, 1124; Cihac, II, 56; Conev 57); cf. bg. črŭdŭ, cr. črid, sb., slov., ceh. čreda, pol. czereda, rus. čereda, mag. csorda. De la această ultimă formă provine dubletul ciurdă, s. f. (grup de animale cornute mari; mulțime). Cf. cîrd. – Der. ciurdar, s. m. (văcar); cirezar, s. m. (negustor care se ocupă cu cumpărarea și vînzarea vitelor); cirezar, adj. (care aparține unei cirezi).