opțiuni
  • info

14 definiții pentru citeț (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CITEȚ, -EAȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț.

CITEȚ, -EAȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț.

citeț, ~eață [At: MARDARIE, L. 4430 / V: cet~ / Pl: ~i, ~e / E: citi + -eț] 1-2 smf, a (Rar) Cititor (1-2). 3 sm (Bis) Persoană din cler care, prin hirotonisire, se face demn de a citi din cărțile sfinte. 4 a (D. scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi ușor Si: (înv) deslușit, lizibil.

CITEȚ, -EAȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mînă) Care se poate citi ușor; limpede, deslușit. Ai o slovă mai citeață chiar decît a dascălului. ALECSANDRI, T. I 320. ◊ (Adverbial) Se întoarse la hartă, și de data asta descoperi orașul imediat; era mai citeț și mai mare sera decît se așteptase. C. PETRESCU, Î. I 105.

CITEȚ2 ~eață (~eți, ~ețe) (despre scris, texte etc.) Care se poate citi ușor; lizibil. /a citi + suf. ~eț

citeț a. ce se poate lesne citi: scrisoare citeață. [Slav. ČĬTĬȚĬ]. ║ m. cititor în biserică, anagnost.

citéț s. (vsl. čitĭcĭ, cititor). Vechĭ. Cititor în biserică, anagnost. Azĭ. Adj., f. -eață. Legibil, ușor de citit: litere citețe.

ceteț, ~eață a vz citeț

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

citeț1 adj. m., pl. citeți; f. citeață, pl. citețe

citeț1 adj. m., pl. citeți; f. citeață, pl. citețe

citeț adj. m., pl. citeți; f. sg. citeață, pl. citețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CITEȚ adj. clar, descifrabil, deslușit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.)

CITEȚ adj. clar, deslușit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.)

Citeț ≠ ilizibil, neciteț

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a vorbi citeț / cu litere de tipar expr. a vorbi clar / inteligibil.

Intrare: citeț (adj.)
citeț1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citeț
  • citețul
  • citețu‑
  • citeață
  • citeața
plural
  • citeți
  • citeții
  • citețe
  • citețele
genitiv-dativ singular
  • citeț
  • citețului
  • citețe
  • citeței
plural
  • citeți
  • citeților
  • citețe
  • citețelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

citeț, citeațăadjectiv

  • 1. (Despre scrisul de mână, texte manuscrise) Care se poate citi ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clar descifrabil deslușit limpede lizibil antonime: ilizibil neciteț
    • format_quote Ai o slovă mai citeață chiar decît a dascălului. ALECSANDRI, T. I 320. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Se întoarse la hartă, și de data asta descoperi orașul imediat; era mai citeț și mai mare scris decît se așteptase. C. PETRESCU, Î. I 105. DLRLC
etimologie:
  • Citi + -eț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.