opțiuni
  • info

12 definiții pentru citit (adj.)

din care

Explicative DEX

CITIT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetit, -ă adj.] – V. citi.

CITIT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetit, -ă adj.] – V. citi.

citit2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 56 / V: (pop) cetit / Pl: ~iți, ~e / E: citi] 1 (D. persoane) Instruit. 2 (D. opere) Care a fost parcurs în procesul lecturii. 3 (D. gânduri, sentimente etc.) Descoperit.

CITIT, CETIT I. adj. 1 p. CITI NECITIT 2 Ⓕ Instruit, învățat, care a citit multe. II. sbst. Faptul de a citi, citire.

CITIT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre persoane) Instruit, învățat; erudit. V. cărturar. Un om citit.

CITIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CITI. 2) (despre persoane) Care a citit mult; instruit. /v. a citi

citit a. fig. instruit: om citit. ║ n. citire: cititul și scrisul.

citít (vest) și ce- (est), -ă adj. Instruit, cult: om citit.

CETIT2, -Ă, adj. v. citit2.

CETIT2, -Ă, adj. v. citit2.

cetit2, ~ă a vz citit2

CETIT2, -Ă adj. v. citit2.

Sinonime

CITIT adj. 1. v. cult. 2. v. învățat.

CITIT adj. 1. cult, cultivat, educat, instruit, învățat, (rar) școlit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Tînăr ~.) 2. erudit, învățat, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) știut (înv. și reg.) pricopsit, știutor. (Un om ~.)

Intrare: citit (adj.)
citit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citit
  • cititul
  • cititu‑
  • citită
  • citita
plural
  • citiți
  • citiții
  • citite
  • cititele
genitiv-dativ singular
  • citit
  • cititului
  • citite
  • cititei
plural
  • citiți
  • citiților
  • citite
  • cititelor
vocativ singular — —
plural — —
cetit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetit
  • cetitul
  • cetitu‑
  • cetită
  • cetita
plural
  • cetiți
  • cetiții
  • cetite
  • cetitele
genitiv-dativ singular
  • cetit
  • cetitului
  • cetite
  • cetitei
plural
  • cetiți
  • cetiților
  • cetite
  • cetitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

citit, citităadjectiv

etimologie:
  • vezi citi DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „citit” (50 clipuri)