opțiuni
  • info

17 definiții pentru ciufuli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUFULI, ciufulesc, vb. IV. Tranz. A zbârli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva; p. ext. a bate pe cineva (trăgându-l de păr). – Din ciuf.

CIUFULI, ciufulesc, vb. IV. Tranz. A zbârli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva; p. ext. a bate pe cineva (trăgându-l de păr). – Din ciuf.

ciufuli vt [At: MARIAN, O. I, 232 / Pzi: ~lesc / E: ciuf] 1 A zbârli părul sau barba cuiva. 2 A trage de păr pe cineva. 3 (Pex) A bate pe cineva (trăgându-l de păr). 4 A ciufului.

CIUFULI, ciufulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la păr sau barbă) A pune în dezordine, a zbîrli. Dau fuga la gavanoșelul cu pomadă, vîr degetele în el, întind în palmă unsoarea și-mi ciufulesc, îmi ridic vîlvoi într-o clipă tot părul din cap. SADOVEANU, M. 194. ◊ A trage de păr. Leanca a ciufulit-o și i-a tras o palmă. PAS, Z. I 185. 2. A-și bate joc de cineva, a lua peste picior. Nu trebuie să ne lăsăm... să lăsăm legea ciufulită. CAMILAR, N. II 293. Oamenii de pe-aici... întocmesc și ei obști. Nu vă lăsați ciufuliți! CAMILAR, T. 42.

A CIUFULI ~esc tranz. 1) (părul) A face vâlvoi; a zbârli. 2) (ființe) A supune unei acțiuni de dezordonare a părului; a zbârli. 3) rar (persoane) A bate trăgând de păr; a părui; a flocăi. /Din ciuf

ciufulì v. 1. a trage de ciuf sau de păr; 2. a se lua de păr, a se încăiera; 3. Tr. (Mold. ciufuluì) a-și bate joc, a batjocori: vreme-i să ne ciufulim POP.

ciufala sf vz ciufuli[1]

  1. sf trimite la un verb? — gall

cĭufulésc v. tr. (ung. csúfúlni, a se urîți, d. csúf, urît; csúfolni, a lua în rîs. V. cĭuf 3). Zbîrlesc, stric peptănătura. Fam. Trag de păr, tîrnîĭ. V. refl. Te-aĭ cĭufulit, ți s’a cĭufulit păru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciufuli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciufulesc, 3 sg. ciufulește, imperf. 1 ciufuleam; conj. prez. 1 sg. să ciufulesc, 3 să ciufulească

ciufuli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciufulesc, imperf. 3 sg. ciufulea; conj. prez. 3 să ciufulească

ciufuli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciufulesc, imperf. 3 sg. ciufulea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciufulească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUFULI vb. v. batjocori, ridiculiza, zeflemisi.

CIUFULI vb. 1. a (se) zbârli, (pop. și fam.) a (se) burzului, a (se) zborși, (Ban., prin Transilv. și Olt.) a (se) sperli. (I s-a ~ părul.) 2. a (se) părui. (S-au ~ bine.)

CIUFULI vb. 1. a (se) zbîrli, (pop. si fam.) a (se) burzului, a (se) zborși, (Ban., prin Transilv. și Olt.) a (se) sperli. (I s-a ~ părul.) 2. a (se) părui. (S-au ~ bine.)

ciufuli vb. v. BATJOCORI. RIDICULIZA. ZEFLEMISI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciufuli, ciufulesc, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A se părui. 2. A batjocori; a face pe cineva ridicol: „Că tare mult o ciufulit pă tăte fetele” (Memoria, 2001: 14). – Din ciuf „smoc de păr” (DEX, MDA).

ciufuli, ciufulesc, vb. intranz. – A batjocori; a face pe cineva ridicol: „Că tare mult o ciufulit pă tăte fetele” (Memoria 2001: 14). – Din ciuf „smoc de păr” > ciufuli „a se părui”, contaminat cu magh. csúfolni „a ridiculiza, a înșela”.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ciufuli veverița expr. (er., adol., obs.) a practica cuniliția.

Intrare: ciufuli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciufuli
  • ciufulire
  • ciufulit
  • ciufulitu‑
  • ciufulind
  • ciufulindu‑
 singular plural
  • ciufulește
  • ciufuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciufulesc
 (să)
  • ciufulesc
  • ciufuleam
  • ciufulii
  • ciufulisem
a II-a (tu)
  • ciufulești
 (să)
  • ciufulești
  • ciufuleai
  • ciufuliși
  • ciufuliseși
a III-a (el, ea)
  • ciufulește
 (să)
  • ciufulească
  • ciufulea
  • ciufuli
  • ciufulise
plural I (noi)
  • ciufulim
 (să)
  • ciufulim
  • ciufuleam
  • ciufulirăm
  • ciufuliserăm
  • ciufulisem
a II-a (voi)
  • ciufuliți
 (să)
  • ciufuliți
  • ciufuleați
  • ciufulirăți
  • ciufuliserăți
  • ciufuliseți
a III-a (ei, ele)
  • ciufulesc
 (să)
  • ciufulească
  • ciufuleau
  • ciufuliră
  • ciufuliseră
ciufala
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciufuli, ciufulescverb

  • 1. A zbârli părul sau barba cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zbârli
    • format_quote Dau fuga la gavanoșelul cu pomadă, vîr degetele în el, întind în palmă unsoarea și-mi ciufulesc, îmi ridic vîlvoi într-o clipă tot părul din cap. SADOVEANU, M. 194. DLRLC
    • 1.1. A trage de păr pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: flocăi părui
      • format_quote Leanca a ciufulit-o și i-a tras o palmă. PAS, Z. I 185. DLRLC
  • 2. A-și bate joc de cineva, a lua peste picior. DLRLC
    sinonime: batjocori ridiculiza zeflemisi
    • format_quote Nu trebuie să ne lăsăm... să lăsăm legea ciufulită. CAMILAR, N. II 293. DLRLC
    • format_quote Oamenii de pe-aici... întocmesc și ei obști. Nu vă lăsați ciufuliți! CAMILAR, T. 42. DLRLC
etimologie:
  • ciuf DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.