ciunti [At: ANON. CAR. / V: cionti / Pzi: ~tesc, (rar) ciunt / E: ciunt] 1 vt (D. părți ale corpului) A amputa. 2-3 vtr (a) A (se) mutila. 4 vt (C.i. arbori și flori) A tăia (curățând). 5 vt (C.i. obiecte) A scurta. 6 vt A îndepărta (de obicei inestetic) părți dintr-un obiect Si: a ciungăra (6), a ciunta (6). 7 vt A elimina (cu efecte negative) pasaje dintr-o lucrare Si: a ciunta (7). 8-9 vtrp (Îvp) A (se) împuțina. 10-11 vtrp (Îvp) A (se) curma. 12 vr (Îvp; d. foc) A se stinge.

CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la o parte a corpului) A tăia, a amputa; (cu privire la oameni) a mutila, a schilodi. Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265. ◊ Refl. (Rar) Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. 2. (Cu privire la plante sau la arbori) A despuia; a rupe. Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. – Variante: (regional) cionta (RETEGANUL, P. III 37) vb. I, cionti (CARAGIALE, N. F. 26, ODOBESCU, S. III 46) vb. IV.

A CIUNTI ~esc tranz. 1) (persoane) A face să devină ciunt; a lipsi de o parte a corpului. 2) (plante) A scurta prin tăierea crengilor, vârfurilor. /Din ciunt

ciuntì v. 1. a trunchia un membru al corpului (coada calului, coarnele vitelor, urechile câinelui); 2. a tăia vârful, a scurta stricând.

ciunca v vz ciunti

cĭontésc și -țésc, V. cĭuntesc.

cĭuntésc v. tr. (d. cĭunt). Fac cĭunt, mutilez. Fig. Micșorez, știrbesc: a cĭunti o țară. – Și cĭontesc și cĭonțesc (est). Rar cĭuntez.

ciunti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntesc, 3 sg. ciuntește, imperf. 1 ciunteam; conj. prez. 1 sg. să ciuntesc, 3 să ciuntească

ciunti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntesc, imperf. 3 sg. ciuntea; conj. prez. 3 să ciuntească

ciunti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntesc, imperf. 3 sg. ciuntea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciuntească

ciunti

ciuntesc, -ti inf.

CIUNTI vb. v. reteza.

CIUNTI vb. a reteza, a tăia, a trunchia. (~ crengile unui copac.)

ciunti, ciunt, vb. tranz. – 1. A tăia, a reteza. 2. A curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel, 1985: 212). – Din ciunt (MDA).

ciunti, ciunt, vb. tranz. – A tăia, a reteza, a curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel 1985: 212), cu trimitere la mitologia destinului, conform căreia, cea de-a treia ursitoare (ciuntătoarea, curmătoarea) taie firul vieții. – Din ciunt „ciung”.