3 definiții pentru ciupire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciupire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: ciupi] 1 Rupere cu mâna (a unui întreg) în bucățele mici Si: ciupit1 (1). 2-3 Apucare cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau carnea cuiva Si: ciupit1 (2). 4 Apucare și rupere cu ciocul sau cu gura Si: ciupit1 (3). 5-6 Mușcare (sau înțepare) cu gura sau cu ciocul Si: ciupit1 (4). 7 Culegere prin rupere (sau smulgere) Si: ciupit1 (6). 8 Rupere a vârfului lăstarilor sau tulpinii unei plante Cf ciupi (7) Si: ciupit1 (7). 9-10 Însușire a ceva prin mijloace necinstite Cf ciupi (8-9) Si: ciupit1 (8-9). 11 Bătaie ușoară Cf ciupi (10) Si: ciupit1 (10). 12 Usturare. 13 Necăjire. 14 (Fam) Îmbătare.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIUPIRE s. ciupit, pișcare, pișcat. (~ cuiva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIUPIRE s. ciupit, pișcare, pișcat. (~ cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |