5 definiții pentru ciuruire (găurire, cernere)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIURUIRE1, ciuruiri, s. f. Acțiunea de a (se) ciurui1 și rezultatul ei. – V. ciurui1.
CIURUIRE1, ciuruiri, s. f. Acțiunea de a (se) ciurui1 și rezultatul ei. – V. ciurui1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciuruire1 sf [At: DA ms / V: ~răi~1, ciorăire, cioroire1 / Pl: ~iri / E: ciurui1] 1 Cernere cu ciurul Si: ciuruit1 (1). 2 (Nob) Examinare cu atenție Si: ciuruit1 (2). 3 Găurire în mai multe locuri Si: ciuruit1 (3). 4 (Fig) Omorâre prin producerea a numeroase răni (mai ales provocate de gloanțe) Si: ciuruit1 (4). 5 (Ban) Cârpire a ciorapilor Si: ciuruit1 (5). 6 Curgere (ca prin ciur) Si: ciuruit1 (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciuruire (găurire, curgere) s. f., g.-d. art. ciuruirii; pl. ciuruiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciuruire (găurire, curgere) s. f., g.-d. art. ciuruirii; pl. ciuruiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciuruire (găurire, scurgere) s. f., g.-d. art. ciuruirii; pl. ciuruiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |