5 definiții pentru ciuruire (găurire, cernere)
Explicative DEX
CIURUIRE1, ciuruiri, s. f. Acțiunea de a (se) ciurui1 și rezultatul ei. – V. ciurui1.
CIURUIRE1, ciuruiri, s. f. Acțiunea de a (se) ciurui1 și rezultatul ei. – V. ciurui1.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de hai
 - acțiuni
 
ciuruire1 sf [At: DA ms / V: ~răi~1, ciorăire, cioroire1 / Pl: ~iri / E: ciurui1] 1 Cernere cu ciurul Si: ciuruit1 (1). 2 (Nob) Examinare cu atenție Si: ciuruit1 (2). 3 Găurire în mai multe locuri Si: ciuruit1 (3). 4 (Fig) Omorâre prin producerea a numeroase răni (mai ales provocate de gloanțe) Si: ciuruit1 (4). 5 (Ban) Cârpire a ciorapilor Si: ciuruit1 (5). 6 Curgere (ca prin ciur) Si: ciuruit1 (6).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
ciuruire (găurire, curgere) s. f., g.-d. art. ciuruirii; pl. ciuruiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
ciuruire (găurire, curgere) s. f., g.-d. art. ciuruirii; pl. ciuruiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
ciuruire (găurire, scurgere) s. f., g.-d. art. ciuruirii; pl. ciuruiri
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
|    substantiv feminin (F107)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  ciuruire, ciuruirisubstantiv feminin  
  Lista completă de definiții se află pe fila definiții.