opțiuni
  • info

14 definiții pentru civic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIVIC, -Ă, civici, -ce, adj. Care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc. – Din fr. civique, lat. civicus.

CIVIC, -Ă, civici, -ce, adj. Care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc. – Din fr. civique, lat. civicus.

civic, ~ă a [At: GHICA, S. 54 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr civique, lat civicus] Cetățenesc.

CIVIC, -Ă, civici, -e, adj. Care este propriu cetățeanului (considerat ca membru conștient al societății); cetățenesc. Educație civică. ▭ Femeia sovietică înainte de orice are simțul civic. SAHIA, U.R.S.S. 121. ◊ Gardă civică v. gardă.

CIVIC, -Ă adj. Propriu cetățeanului; cetățenesc. ♦ (Fig.) Patriotic. [< lat. civicus, cf. fr. civique].

CIVIC, -Ă adj. propriu cetățeanului; cetățenesc. ◊ (fig.) patriotic. (< fr. civique, lat. civicus)

CIVIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care ține de cetățeni; propriu cetățenilor; cetățenesc. Conștiință ~că. Educație ~că. /<fr. civique, lat. civicus

civic a. cetățenesc: datorii, virtuți civice: coroană civică, cunună de stejar dată, la Romani, celui ce scăpa viața unui cetățean.

*cívic, -ă adj. (lat. civicus). Cetățenesc: virtuțĭ civice. Drepturĭ civice, pe care legea le dă cetățenilor. Coroană civică, cunună de frunze de stejar pe care Romaniĭ o dădeaŭ celuĭ ce salvase în războĭ vĭața unuĭ cetățean roman.

țivic2, ~ă a vz civic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

civic adj. m., pl. civici; f. civică, pl. civice

civic adj. m., pl. civici; f. civică, pl. civice

civic adj. m., pl. civici; f. sg. civică, pl. civice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIVIC adj. v. cetățenesc.

CIVIC adj. cetățenesc, civil, (înv.) politicesc. (Drepturi ~.)

Intrare: civic
civic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • civic
  • civicul
  • civicu‑
  • civică
  • civica
plural
  • civici
  • civicii
  • civice
  • civicele
genitiv-dativ singular
  • civic
  • civicului
  • civice
  • civicei
plural
  • civici
  • civicilor
  • civice
  • civicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

civic, civicăadjectiv

  • 1. Care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cetățenesc politicesc
    • format_quote Educație civică. DLRLC
    • format_quote Femeia sovietică înainte de orice are simțul civic. SAHIA, U.R.S.S. 121. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.