9 definiții pentru clefeti
Explicative DEX
CLEFETI, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. – Cf. clefăi.
CLEFETI, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. – Cf. clefăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clefeti [At: COSTINESCU / Pzi: ~tesc / E: fo] 1-2 vit (Îvr) A molfăi. 3-4 vit (Reg) A clefăi (1). 5 vi A bombăni. 6-7 vtrp A (se) bate cercurile la un butoi cu clefeteaua. 8-9 vtr (Reg; d. membre) A (se) scrânti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEFETI, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A clefăi (1). Să vie să mănînce și apoi să se întoarcă... clevetind din gură. ISPIRESCU, L. 273. 2. A clefăi (2). Căsca și, clefetind buimăcit de cîteva ari, izbuti să spuie. DELAVRANCEA, S. 244.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cléfăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (rudă cu clevetesc). Est. Mănînc făcînd cu buzele și cu limba un zgomot enervant, ca porcu și oameniĭ necĭoplițĭ. – În vest clefetesc (var. din clevetesc) și cĭófăĭ. V. horpăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
clefeti (a ~) (a clefăi) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetesc, 3 sg. clefetește, imperf. 1 clefeteam; conj. prez. 1 sg. să clefetesc, 3 să clefetească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clefeti (a ~) (a clafăi) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetesc, imperf. 3 sg. clefetea; conj. prez. 3 să clefetească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clefeti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetesc, imperf. 3 sg. clefetea; conj. prez.3 sg. și pl. clefetească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CLEFETI vb. v. clefăi, molfăi, plescăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clefeti vb. v. CLEFĂI. MOLFĂI. PLESCĂI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
clefeti, clefetescverb
-
- Să vie să mănînce și apoi să se întoarcă... clefetind din gură. ISPIRESCU, L. 273. DLRLC
- Căsca... și, clefetind buimăcit de cîteva ari, izbuti să spuie. DELAVRANCEA, S. 244. DLRLC
-
etimologie:
- clefăi DEX '98 DEX '09