13 definiții pentru coborâtor (adj.)
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COBORÂTOR, -OARE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). – Coborî + suf. -tor.
COBORÂTOR, -OARE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). – Coborî + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
coborâtor, ~oare [At: URICARIUL XX / V: (înv) pog~, (pop) scobitor / Pl: ~i, ~oare / E: coborî + -(i)tor] 1 a Care coboară. 2 a Închinat. 3-4 smf, a (Înv; urmat de determinări introduse prin prepoziția „din”) (Ființă) care își are originea în cineva Si: descendent, urmaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COBORÂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care coboară; care descrește; care se află în scădere. Accent ~. /a coborî + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pogorâtor, ~oare a vz coborâtor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COBORÎTOR, -OARE, coborîtori, -oare, adj. 1. Care coboară, care descrește. Gemă coborîtoare. Fraze cu accent suitor sau coborîtor. ♦ Înclinat. 2. (Mai ales substantivat) (Persoană) care se trage din...; descendent, urmaș. Sînt coborîtor autentic din păstoriși ostenitori plugari. SADOVEANU, C. 120. C. Cantacuzino, sau Măgureanu, sau Șeitanul (fiul diavolului) se pretinde coborîtor din familia princiară care a domnit în Valahia. BOLINTINEANU, O. 251. – Variantă: scoborîtor, -oare (COȘBUC, P. I 257) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCOBORÎTOR, -OARE adj. v. coborîtor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
coborîtor a. care se coboară: linie coborîtoare directă. ║ m. care se trage dela, urmaș, descendent.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coborâtor adj. m., s. m., pl. coborâtori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. coborâtoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coborâtor adj. m., s. m., pl. coborâtori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. coborâtoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coborâtor adj. m., s. m., pl. coborâtori; f. sg. și pl. coborâtoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COBORÂTOR adj., s. 1. adj. v. înclinat. 2. s. v. urmaș. 3. adj. (FON.) descendent, scoborâtor. (Diftong ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Coborâtor ≠ suitor
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COBORÎTOR adj., s. 1. adj. înclinat. (Orientare ~ a unui teren.) 2. s. descendent, odraslă, progenitură, scoborîtor, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 3. adj. (FON.) descendent, scoborîtor. (Diftong ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
coborâtor, coborâtoareadjectiv
- 1. Care coboară; care descrește. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: suitor
- Gamă coborâtoare. Fraze cu accent suitor sau coborâtor. DLRLC
- 1.1. Înclinat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: înclinat
-
- 2. Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: descendent urmaș
etimologie:
- Coborî + -tor. DEX '98 DEX '09