cochilie sf [At: DEX² / V: ~lă / Pl: ~ii / E: fr coquille] 1 Înveliș calcaros sau silicos al unor moluște, foraminifere etc. 2 Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini, a lingourilor etc.

COCHILIE, cochilii, s. f. 1. Învelișul calcaros al unor moluște (ca, de exemplu, melcul); căsuță. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini, la fabricarea roților de tren cu obada călită, a valțurilor de laminor etc. – Pronunțat: -li-e.

COCHILIE s.f. 1. Înveliș calcaros compus din una sau două valve, care constituie scheletul unor moluște. 2. Formă metalică în care se toarnă diferite piese de mașini, lingouri etc.; cochilă. [Gen. -iei. / < fr. coquille, cf. lat. conchylium].

COCHILIE s. f. 1. înveliș protector calcaros sau silicios, secretat de tegumentele unor animale (moluște, foraminifere, radiolari). 2. formă metalică la turnarea pieselor, a lingourilor etc. (< fr. coquille)

COCHILIE ~i f. 1) Înveliș protector calcaros al unor specii de nevertebrate. 2) Formă de metal folosită la turnarea pieselor din aliaje. [Art. cochilia; G.-D. cochiliei; Sil. -li-e] /<fr. coquille

cochilă sf vz cochilie

COCHILĂ s.f. Cochilie (2). [< fr. coquille].

cochilie (desp. -li-e) s. f., art. cochilia (desp. -li-a), g.-d. art. cochiliei; pl. cochilii, art. cochiliile (desp. -li-i-)

cochilie (-li-e) s. f., art. cochilia (-li-a), g.-d. art. cochiliei; pl. cochilii, art. cochiliile (-li-i-)

cochilie s. f. (sil. -li-e), art. cochilia (sil. -li-a), g.-d. art. cochiliei; pl. cochilii, art. cochiliile (sil. -li-i-)

cochilie

cochilă s. f., pl. cochile

COCHILIE s. 1. (ZOOL.) scoică, valvă. (Un șirag din ~ii.) 2. v. cochilă.

COCHILIE s. 1. (ZOOL.) scoică. (Un șirag din ~ii.) 2. (IND.) tipar metalic.

COCHILĂ s. (IND.) cochilie, tipar metalic.