COCOLOȘ, cocoloașe, s. n. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț¹, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic și compact de făină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. [Pl. și: (m.) cocoloși] – Formație onomatopeică.

cocoloș sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~oașă sf, gogo~, gogoliu sm / Pl: ~oașe, (rar) ~uri, ~i / E: pbl fo] 1 Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică Si: boț¹, bulgăre, bulz, ghemotoc, gogoloi, mototol. 2 Bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. 3 (Spc) Cocoloș (1) făcut din două bucăți de mămăligă caldă, între care se bagă brânză sau urdă Si: boț, dodoc. 4 (Pex) Cocoloș (1) de cârpe, de hârtie întrebuințat ca dop. 5 (Bot; reg; pan) Cartof (1). 6 (Bot; reg) Știulete necurățat de boabe. 7 Umflătură.

COCOLOȘ, cocoloașe, s. n. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț¹, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. [Pl. și: (m.) cocoloși] – Probabil formație onomatopeică.

COCOLOȘ, cocoloașe, s. n. 1. Bucată dintr-o substanță (moale sau comprimabilă) căreia i s-a dat o formă aproape sferică; boț, bulgăr, mototol, ghemotoc.- Se zbenguiau... aruncîndu-și cocoloașe de hîrtie. PAS, Z. I 266. Frămintă cocoloașe de pîine. C. PETRESCU, C. V. 65. Marioara tăcea și pufnea din cînd în cînd spre Titu și-l bombarda cu cocoloașe de pîine. REBREANU, R. I 27. De capătul sforii leagă un cocoloș bun de alviță. ȘEZ. I 91. 2. Bulz făcut din două bucăți de mămăligă caldă, între care se pune brînză sau urdă și căruia i se dă o formă rotundă; boț, urs. 3. Bulgăre mic de făină, de mălai, de griș etc. care rămîne mai tare într-o mîncare care nu a fost bine amestecată sau fiartă. Mămăligă cu cocoloașe. – Pl. și: (s. m.) cocoloși. – Variantă: cocoloașă (SLAVICI, N. I 258) s. f.

COCOLOȘ ~oașe n. 1) Bucată nu prea mare sferică dintr-un material; boț; ciuculete. ~ de hârtie. ~ de lut. 2) Bulgăre de făină sau crupe, rămas nefiert într-o mâncare; bol; bulz. 3) Boț de mămăligă fierbinte în care s-a pus brânză de oi; bulz. /Onomat.

cocoloș n. 1. ceva rotund și ghemuit: cocoloș de ceară, de zăpadă; 2. brânză înfășurată în mămăligă și coaptă pe cărbuni; 3. Mold. porumb necurățat. [Tras dintr’un primitiv coc sau gog, care exprimă o masă rotunjită și care e reprezentat românește, în afară de cocoloș sau gogoloș, de cocoașă și gogoașă, de gogon (cu derivatele gogonat, gogoneț)].

cocolóș (vest) și gogolóș (est) m. și n., pl. oașe (din răd. coco și gogo ca’n cocă, cocolan, cocolesc, cocoașă, gogoașă, goagă, care e rudă cu boboc, buburuz ș.a.). Bulz, boț, mototol (de zăpadă, de pîne, de hîrtie): copiiĭ se bat cu cocoloșĭ de zăpadă. Buburuz rămas neamestecat în mămăliga răŭ preparată: mămăligă cu cocoloșĭ. Bulz de mămăligă ferbinte umplu cu brînză de burduf (V. urs). Chist sebaceŭ. Vest. Rar. Ștulete. A face cocoloș, a cocoloși, a mușamaliza. – În est și totolóș (Șez. 7, 75) și gogoloț.^[1]

cocoloașă sf vz cocoloș

cocoloațe sfp vz cocoloș

COCOLOAȘĂ s. f. v. cocoloș.

totolóț, V. cocoloș.

!cocoloș s. n., pl. cocoloașe

cocoloș s. n. / s. m., pl. cocoloașe/cocoloși

cocoloș s.n. / s.m., pl. n. cocoloașe / m. cocoloși

cocoloș, -și.

COCOLOȘ s. 1. v. bulgăre. 2. v. bulz. 3. v. ghemotoc.

COCOLOȘ s. 1. bulgăre, (reg.) bruș, (Transilv. și Ban.) surducă. (Un ~ de pămînt.) 2. boț, bulz, (pop.) golomoz, (reg.) dodoc, gîscă, urs, (prin Mold.) totoloț. (Un ~ de mămăligă.) 3. ghemotoc, mototol, (reg.) boboloș, tomoașă, (Olt. și Munt.) toltoașă. (A făcut hîrtia ~.)