cocostârc sm [At: DA / V: ~rg, cuc~, cocors~, cucors~, cocârs~ / Pl: ~rci / E: cocor + stârc] 1 (Orn) Barză. 2 (Pbl) Cocor (1). 3 Puț cu cumpănă. 4 (Irn) Om slab și cu gâtul lung sau cu picioarele lungi. 5 (Irn)^[1] Cal cu gâtul și cu picioarele lungi. corectat(ă)

COCOSTÂRC ~ci m. Pasăre migratoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gâtul și picioarele lungi și cu penele albe, vârfurile aripilor fiind negre; barză. /cocor + stârc

cocostârc m. 1. Mold. și Tr. barză: cocostârcul tainic în lume călător AL.; 2. în Basarabia: puț cu cumpănă; 3. (ironic) om slab și cu gâtul lung. [Compus din cocor (= cocoș) și stârc, corespunzând întocmai echivalentului francez coq-héron și sinonimului oltenesc cocobarză; compusul indică în special bărbățelul berzei sau al stârcului; sensurile 2 și 3 fac aluziune la gâtul cel lung al pasării].

cocârstârc sm vz cocostârc

cocorstârc sm vz cocostârc

cocostârg sm vz cocostârc

cucostârc sm vz cocostârc

COCOSTÎRC, cocostîrci, s. m. (Mold., Transilv.) Barză. Cocostîrcul s-a sculat cu noaptea în cap. A intrat în baltă. GÎRLEANU, L. 16. De-abia mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuși de cît și n-a mai clănțăni atîta din măsele, ca un cocostîrc. CREANGĂ, P. 246. Iar pe lanul ce în soare se zvîntează fumegînd, Cocostîrcii cu largi pasuri calcă rar și meditînd. ALECSANDRI, O. 176.

cocostîrc m. (d. cocor și stîrc). Nord și est. Barză (pe aĭurea cocor). Fig. Iron. Om prea înalt și slab.

cocostârc (desp. -cos-târc/-co-stârc) s. m., pl. cocostârci

!cocostârc (-cos-târc/-co-stârc) s. m., pl. cocostârci

cocostârc s. m. (sil. mf. -stârc), pl. cocostârci

cocostârc.

COCOSTÂRC s. v. barză.

COCOSTÎRC s. (ORNIT.; Ciconia ciconia și nigra) barză, (reg.) bardăș, stîrc.

cocostârc s.m. (reg.) 1. puț cu cumpănă. 2. (fig. și ir.) om slab și cu gâtul lung.

cocostấrc, cocostârci, (cocostâlc), s.m. Barză (Ciconia ciconia). ■ (onom.) Cocostârci, poreclă pentru locuitorii din Groșii Țibleșului. – Contaminare între cocor și stârc (Șăineanu, Scriban, DEX).

cocostârc, cocostârci, (cocostâlc), s.m. – (ornit.) Barză (Ciconia ciconia) (ALRRM, 1973: 604). ♦ (onom.) Cocostârci, poreclă pentru locuitorii din Groșii Țibleșului (Lăpuș). „Cocostârg e numele ce se dă în batjocură unui om slab și cu gâtul lung ca și pasărea cu acest nume” (Candrea, 2001: 160). – Contaminare între cocor și stârc (Șăineanu, Scriban, DEX).

cocostârc, -i, (cocostâlc), s.m. – (ornit.) Barză (ALR 1973: 604). – Contaminare între cocor și stârc.