opțiuni
  • info

21 de definiții pentru colindeț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLINDEȚ, colindețe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. gener. (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor. ◊ Expr. A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. – Colind + suf. -eț.

COLINDEȚ, colindețe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. gener. (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor. ◊ Expr. A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. – Colind + suf. -eț.

colindeț sn [At: DICȚ. / V: bo~eață, ~eață sf, bo~, ~ete sn, ~dreț sm / Pl: ~i / E: colindă + -eț] 1 (Pop) Colind (1). 2 (Pop; îe) A umbla cu ~ele sau în ~i A colinda (1). 3 Preumblare. 4-5 (Pop) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor. 6 (Pop; pex) Orice dar care se oferă colindătorilor. 7 (Pop) Colindător.

COLINDEȚ, colindețe, s. n. (Popular, în vechile tradiții de crăciun) Colăcel sau pîinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. ext. (numai la pl.) orice dar (nuci, covrigi, bani etc.) care se dă celor ce umblă cu colindul. Că de cînd sînt tinerețe, Alergi și după colindețe! TEODORESCU, P. p. 120. ◊ Expr. A umbla cu colindețe = a umbla cu colinda. – Pl. și: (s. m.) colindeți (ȘEZ. IV 23).

COLINDEȚ ~e n. 1) pop. Colăcel care se dă în dar colindătorilor. 2) la pl. Daruri strânse de colindători. /colind + suf. ~eț

colindeț n. colăcel sau turtă, covrigi, nuci, poame, ce se dă colindătorilor: Moș-Ajunul cu colindețele.

colindéț n., pl. e Rar. Darurile pe care le capătă colindătoriĭ: turte, mere, banĭ ș. a. V. bolindeț.

BOLINDEȚ s. n. v. colindeț.

BOLINDEȚ s. n. v. colindeț.

bolindeț smn vz colindeț

colindeață sf vz colindeț

colindete sm vz colindeț

colindreț sm vz colindeț

bolindeț s.n. v. colindeț.

BOLINDEȚ (pl. -ețe) sn. COLINDEȚ.

bolindeț n. colindeț (din care probabil e forma alterată).

bolindéț n., pl. e Tel. Colindeț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+colindeț2 (colindător) (pop.) s. m., pl. colindeți

colindeț1 (colind; colindat; colăcel) (pop.) s. n., pl. colindețe

colindeț (pop.) s. n., pl. colindețe

colindeț s. n., pl. colindețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLINDEȚ s. (reg.) pițărău. (~ul este colacul care se dă colindătorilor.)

COLINDEȚ s. (reg.) pițărău. (~ este colacul care se dă colindătorilor.)

Intrare: colindeț
colindeț1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colindeț
  • colindețul
  • colindețu‑
plural
  • colindețe
  • colindețele
genitiv-dativ singular
  • colindeț
  • colindețului
plural
  • colindețe
  • colindețelor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colindeț
  • colindețul
  • colindețu‑
plural
  • colindeți
  • colindeții
genitiv-dativ singular
  • colindeț
  • colindețului
plural
  • colindeți
  • colindeților
vocativ singular
  • colindețule
  • colindețe
plural
  • colindeților
colindeață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
colindete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bolindeț1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bolindeț
  • bolindețul
  • bolindețu‑
plural
  • bolindețe
  • bolindețele
genitiv-dativ singular
  • bolindeț
  • bolindețului
plural
  • bolindețe
  • bolindețelor
vocativ singular —
plural —
bolindeț2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bolindeț
  • bolindețul
  • bolindețu‑
plural
  • bolindeți
  • bolindeții
genitiv-dativ singular
  • bolindeț
  • bolindețului
plural
  • bolindeți
  • bolindeților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colindeț, colindețesubstantiv neutru

  • 1. popular Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: pițărău
    • 1.1. prin generalizare (la) plural Orice dar care se dă colindătorilor. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Că de cînd sînt tinerețe, Alergi și după colindețe! TEODORESCU, P. p. 120. DLRLC
    • chat_bubble A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • colind + -eț. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.