10 definiții pentru colnă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLNĂ, colne, s. f. (Reg.) Colibă sau casă (la vie). ♦ Construcție (primitivă) servind, într-o gospodărie țărănească, la păstrarea uneltelor sau la adăpostirea vitelor. – Din sb. kolna.
colnă sf [At: LB / Pl: ~ne / E: slv колн(ич)a, ceh kolna, kolnice, srb kolnica, mg kolna cf colnic] (Reg) 1 Construcție (primitivă) într-o gospodărie țărănească în care se păstrează uneltele sau se păzesc vitele. 2 Colibă la vie. 3 Bucătărie de vară. 4 Vârf de deal lipsit de vegetație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLNĂ, colne, s. f. (Reg.) Colibă sau casă (la vie). ♦ Construcție (primitivă) servind, într-o gospodărie țărănească, la păstrarea uneltelor sau la adăpostirea vitelor. – Din scr. kolna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COLNĂ, colne, s. f. (Transilv.) Colibă sau casă, mai cu seamă la vie. Sub vie, zidită în mal, era colna, o zidire mare, cu două ridicături despre vale, cu un turnuleț, din care se deschidea vedere largă spre șes. SLAVICI, O. II 100. ♦ Înjghebare primitivă servind, într-o gospodărie țărănească, la păstrarea uneltelor și, uneori, la adăpostirea vitelor. V. șopron, șură, ocol.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colnă (reg.) s. f., g.-d. art. colnei; pl. colne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colnă (reg.) s. f., g.-d. art. colnei; pl. colne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colnă s. f., g.-d. art. colnei; pl. colne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COLNĂ s. v. șopron, șură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
colnă s. v. ȘOPRON. ȘURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
colnă (colne), s. f. – Șopron, acoperiș lîngă grajd, mai ales pentru a proteja plugul sau trăsura. Sl. koln(ic)a (Cihac, II, 70; Berneker 548; DAR), cf. ceh. kolna „magazie pentru trăsuri”, mag. kolna „cîrciumă”. Punctul de plecare este kolo „roată”, cf. colb, colac. De aici și colnic, s. n. (drum povîrnit, urcuș; deal, colină), cf. bg. kolnik „drum de care”; colnar, s. n. (monticul); și probabil, colnici, vb. (despre oi, a picoti, a moțăi; a hoinări); colniță, s. f. (colină; Trans., grajd).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
colnă, colnesubstantiv feminin
- 1. Colibă sau casă (la vie). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sub vie, zidită în mal, era colna, o zidire mare, cu două ridicături despre vale, cu un turnuleț, din care se deschidea vedere largă spre șes. SLAVICI, O. II 100. DLRLC
-
etimologie:
- kolna DEX '98 DEX '09