10 definiții pentru colnă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLNĂ, colne, s. f. (Reg.) Colibă sau casă (la vie). ♦ Construcție (primitivă) servind, într-o gospodărie țărănească, la păstrarea uneltelor sau la adăpostirea vitelor. – Din sb. kolna.

colnă sf [At: LB / Pl: ~ne / E: slv колн(ич)a, ceh kolna, kolnice, srb kolnica, mg kolna cf colnic] (Reg) 1 Construcție (primitivă) într-o gospodărie țărănească în care se păstrează uneltele sau se păzesc vitele. 2 Colibă la vie. 3 Bucătărie de vară. 4 Vârf de deal lipsit de vegetație.

COLNĂ, colne, s. f. (Reg.) Colibă sau casă (la vie). ♦ Construcție (primitivă) servind, într-o gospodărie țărănească, la păstrarea uneltelor sau la adăpostirea vitelor. – Din scr. kolna.

COLNĂ, colne, s. f. (Transilv.) Colibă sau casă, mai cu seamă la vie. Sub vie, zidită în mal, era colna, o zidire mare, cu două ridicături despre vale, cu un turnuleț, din care se deschidea vedere largă spre șes. SLAVICI, O. II 100. ♦ Înjghebare primitivă servind, într-o gospodărie țărănească, la păstrarea uneltelor și, uneori, la adăpostirea vitelor. V. șopron, șură, ocol.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colnă (reg.) s. f., g.-d. art. colnei; pl. colne

colnă (reg.) s. f., g.-d. art. colnei; pl. colne

colnă s. f., g.-d. art. colnei; pl. colne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLNĂ s. v. șopron, șură.

colnă s. v. ȘOPRON. ȘURĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

colnă (colne), s. f. – Șopron, acoperiș lîngă grajd, mai ales pentru a proteja plugul sau trăsura. Sl. koln(ic)a (Cihac, II, 70; Berneker 548; DAR), cf. ceh. kolna „magazie pentru trăsuri”, mag. kolna „cîrciumă”. Punctul de plecare este kolo „roată”, cf. colb, colac. De aici și colnic, s. n. (drum povîrnit, urcuș; deal, colină), cf. bg. kolnik „drum de care”; colnar, s. n. (monticul); și probabil, colnici, vb. (despre oi, a picoti, a moțăi; a hoinări); colniță, s. f. (colină; Trans., grajd).

Intrare: colnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colnă
  • colna
plural
  • colne
  • colnele
genitiv-dativ singular
  • colne
  • colnei
plural
  • colne
  • colnelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colnă, colnesubstantiv feminin

  • 1. regional Colibă sau casă (la vie). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sub vie, zidită în mal, era colna, o zidire mare, cu două ridicături despre vale, cu un turnuleț, din care se deschidea vedere largă spre șes. SLAVICI, O. II 100. DLRLC
    • 1.1. Construcție (primitivă) servind, într-o gospodărie țărănească, la păstrarea uneltelor sau la adăpostirea vitelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.