COLȚUN, colțuni, s. m. 1. (Reg.) Ciorap. 2. Compus: colțunul-popii sau colțunii-popii = plantă erbacee mică, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită (Viola silvestris). [Var.: (1) călțun s. m.] – Din ngr. kaltsúni.

colțun sm [At: DEX² / V: căl~ sm / Pl: ~i / E: ngr χολῖαοὺντ] (Reg) 1 Ciorap. 2 (Bot; îc) ~ii-popii Plantă erbacee mică, cu tulpina pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită (Viola silvestris). 3 (Bot; îc) ~ul-doamnei Cerențel (Geum rivale).

COLȚUN, colțuni, s. m. 1. (Reg.) Ciorap. 2. Compus: colțunii-popii = plantă erbacee mică, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită (Viola silvestris). [Var.: (1) călțun s. m.] – Din ngr. kaltsúni (< it.).

COLȚUN, colțuni, s. m. (Mold.) Ciorap. Cu colțuni albi m-am încălțat. SEVASTOS, N. 12. Ta mătăsăria cea albă, colțunii, colanul și ce mai are. NEGRUZZI, S. I 32. ♦ Cantitatea de bani care încap într-un ciorap. Un colțun de galbeni. ȘEZ. IV 3.

COLȚUN ~i m. mai ales la pl. fam. Piesă de îmbrăcăminte tricotată care se îmbracă pe picior; ciorap. /<ngr. kaltsúni

colțun m. V. călțun.

colțún, -áș, V. călțun, -áș.

CĂLȚUN² s. m. v. colțun.

călțun sm [At: TETRAEV. (1574) 204 / V: colțon, col~ / Pl: ~i / E: ngr ϰαλτσύνι] (Reg) 1 Încălțăminte de sărbătoare (asemănătoare cu cizmele) cu tureac scurt, având deasupra o frunză de piele roșie. 2 (Pan) Gheată grosolană, lucrată din piele, din pănură sau din lemn. 3 Un fel de ciorapi fără talpă (asemănători cu ghetrele sau cu jambierele) Si: călțunaș (1). 4 Încălțăminte de lână (asemănătoare cu pâslarii) care se purta prin casă sau prin curte. 5 (Șîc ~ul-Doamnei) Plantă erbacee din familia rozaceelor, înaltă de 10-15 cm, cu flori galbene cu vinișoare violete Si: comanacul-ciobanului, condurul-doamnei, cerențel (2), crânceș, cuișoriță, hreaniță, papucii-doamnei, rădiche, ridichioară (Geum rivale). 6 (Șip; îc) ~ul-popii Plantă erbacee de talie mică, din familia violacee, cu tulpina întinsă pe pământ, glabră sau puțin pubescentă, cu frunzele cordiforme sau reniforme, cu florile inodore, albastre-deschis sau violete și fructul capsulă oblongă ascuțită Si: atlanac, atlângicuri, călțunași (4) albaștri, micșunele, tămâioare, toporași, viorele (Viola silvestris). 7 (Bot; reg; îac) Viorele sălbatice (Viola canina). 8 (Bot; reg; îac) Greghetin (Geranium pratense). 9 (Bot; reg; lpl) Canale (Impatientis balsamina).

CĂLȚUN sm. 1 👞 † Încălțăminte COR. ¶ 2 Mold. = COLȚUN ¶ 3 🌿 CĂLȚUNUL-DOAMNEI, plantă erbacee, cu flori mari galbene ce atîrnă în jos (Geum rivale) (🖼 764) [ngr. χαρτσόνι, influențat de încălța].

CĂLȚUNAȘ sm. 1 👕 dim. CĂLȚUN 2 ¶ 2 Trans. PĂC. ciorap de lînă albă ce încalță peste nădragi cei ce poartă opinci ¶ 3 🍽 Plăcintioară în trei colțuri, umplută cu brînză, cu magiun, cu fructe, etc. ¶ 4 🌿 = TOPORAȘI¹, CONDURUL-DOAMNEI.

călțun m. 1. Mold. ciorap; 2. câlțunu Doamnei sau papucu Doamnei, plantă de grădină, cultivată pentru frumoasele sale flori (Geum rivale). [Vechiu rom. călțun, pantof = lat. *CALCEONEM (din CALX, călcâiu)].

călțún m. (ngr. kaltsúni și kartsúni, d. it. calzoni, pantalonĭ [calza, cĭorap], de unde și fr. caleçons, izmene; bg. d. ngr. kalcun. V. încalț, calțavetă. Cp. cu păun și săpun). Cor. Încălțăminte. Vest. Cĭorap mare țărănesc. Est (colțun). Cĭorap.

!colțun (ciorap) (înv., reg.) s. m., pl. colțuni

colțun/călțun² (ciorap) (înv., pop.) s. m., pl. colțuni/călțuni

colțun s. m., pl. colțuni

călțun² (ciorap) v. colțun

călțun (călțuni), s. m. – 1. Încălțăminte de pînză. – 2. Ciorap. – 3. Pantof. – Var. colțun. It. calzone, pe filieră comercială, probabil prin intermediul ngr. ϰαλτσούνι, sau bg. kalcun (REW 1495; Densusianu, GS, VI, 363). – Der. călțunar, s. m. (pantofar; la nuntă, două rude ale mirelui care îl însoțesc la mireasă acasă, ducîndu-i darurile); călțunăreasă, s. f. (rudă a mirelui, care îi duce darurile); călțunaș, s. m. (ciorap de copil; violetă, Viola adorata; condurul-doamnei, Tropaeolum maius; plantă asemănătoare cu gura-leului, Antirrhinum maius; plăcintă de casă, umplută cu brînză sau marmeladă). După Capidan, Raporturile, 203, bg. provine din rom.

COLȚUN s. v. ciorap.

colțun s. v. CIORAP.

cólțun, colțuni, s.m. (reg.) Ciorapi scurți, până deasupra gleznelor, purtați de femei; șosete. ■ (onom.) Colțunescu, nume de familie în jud. Maram. – Din ngr. kaltsúni (DEX, MDA).

colțun, colțuni, s.n. – (reg.) Ciorapi scurți, până deasupra gleznelor, purtați de femei; șosete (Papahagi, 1925: 99; Borșa). Ciorapi împletiți din lână (Plăiuț). ♦ (onom.) Colțunescu, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Din ngr. kaltsúni (< it. calzoni „pantaloni”, calza „ciorap”) (Scriban, DEX, MDA).