2 definiții pentru colțurel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
colțurel sn [At: HODOȘ, P. P. 219 / Pl: ~e / E: colț + -urel ] Colțuleț.
COLȚURELE s. n. pl. (Popular) Diminutiv al lui colț (I 2). M-oi lipi lîng-o cetate Și ți-oi scrie, mîndro, carte, Carte-n patru colțurele. Scrisă cu lacrimi d-a mele. HODOS, P. P. 219.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: colțurel
colțurel substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
colțurel, colțurelesubstantiv neutru
-
- M-oi lipi lîng-o cetate Și ți-oi scrie, mîndro, carte, Carte-n patru colțurele. Scrisă cu lacrimi d-a mele. HODOS, P. P. 219. DLRLC
-