COMBATANT, -Ă, combatanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care ia (sau este apt să ia) parte la lupte, care aparține unei unități militare de luptă. ♦ Fig. Care luptă activ, care militează pentru triumful unor idei. – Din fr. combattant.

combatant, ~ă [At: PAS, Z. III, 29 / Pl: ~nți, ~e / E: fr combattant] 1-2 smf, a (Om) care ia parte la lupte. 3-4 smf, a (Om) care aparține unei unități militare de luptă. 5-6 smf, a (Fig) (Om) care militează activ pentru triumful unor idei.

COMBATANT, -Ă, combatanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care ia (este apt să ia) parte la lupte, care aparține unei unități militare de luptă. ♦ Fig. Care luptă activ, care militează pentru triumful unor idei. – Din fr. combattant.

COMBATANT, -Ă, combatanți, -te, adj. 1. Care ia parte la lupte, care aparține unei unități militare de luptă. Partea combatantă a regimentului era pe front. PAS, Z. III 29. ◊ (Substantivat) Unități de combatanți. 2. Fig. Care luptă, care militează pentru triumful unor idei. Scriitor combatant. ◊ (Substantivat) Combatant cu condeiul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 184, 3/1.

COMBATANT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care participă la o luptă, care face parte dintr-o unitate militară de luptă. ♦ (Fig.) Cel care luptă activ (pentru o idee, pentru un scop etc.). [< fr. combattant].

COMBATANT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care participă la o luptă, care face parte dintr-o unitate militară de luptă. ◊ (fig.) luptător activ (pentru o idee, un scop etc.). (

COMBATANT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) Care ia parte la lupte; participant la război. 2) fig. Care luptă activ pentru o cauză; luptător înfocat; militant. /<fr. combattant

combatant m. 1. om înarmat pentru răsboiu; 2. care iea parte la luptă, luptător.

*combatánt, -ă adj. și s. (fr. combattant). Care combate, care se bate, luptător (maĭ ales cu armele): sanitariĭ armateĭ nu-s combatanțĭ.

combatant adj. m., s. m., pl. combatanți; adj. f., s. f. combatantă, pl. combatante

combatant adj. m., s. m., pl. combatanți; adj. f., s. f. combatantă, pl. combatante

combatant adj. m., s. m., pl. combatanți; f. sg. combatantă, pl. combatante

COMBATANT s. 1. (MIL.) luptător. (Asociația foștilor ~ți.) 2. v. militant.

COMBATANT s. 1. (MIL.) luptător. (Asociația foștilor ~.) 2. militant. (Un ~ activ pe tărîmul...)

LE COMBAT CESSA, FAUTE DE COMBATTANTS (fr.) lupta s-a sfârșit din lipsă de luptători – Corneille, „Le Cid”, act. IV, scena 5. Astfel încheie Rodrigue relatarea bătăliei sale cu maurii, pe care a reușit să-i înfrângă până la unul. Astăzi, constatare glumeață în legătură cu o dezbatere care s-a încheiat precipitat sau la care s-a renunțat din lipsă de participanți.

Et le combat cessa faute de combattants (fr. „Și lupta încetă din lipsă de combatanți”) – Corneille, Cidul (act. IV, sc. 3). Viteazul spaniol Rodriguez (Cidul), povestind regelui cum în bătălia sa cu maurii i-a secerat pe toți, termină cu versul de mai sus. Deși extras dintr-o tragedie, citatul e folosit mai totdeauna cu o nuanță comică, zeflemistă. De pildă, reterindu-ne la o dezbatere care se termină repede din lipsă de vorbitori, putem utiliza versul de mai sus: „Et le combat cessa faute de combattants!”. LIT.