COMICĂRIE, comicării, s. f. (Fam.) Faptă, situație care provoacă râsul; caraghioslâc. – Comic + suf. -ărie.

comicărie sf [At: TEODOREANU, M. II, 227 / Pl: ~ii / E: comic + -ărie] 1 Situație care stârnește râsul. 2-3 Gest (sau grimasă) care provoacă râsul.

COMICĂRIE, comicării, s. f. (Pop.) Faptă, situație care provoacă râsul; caraghioslâc. – Comic + suf. -ărie.

COMICĂRIE, comicării, s. f. Faptă sau situație care provoacă rîsul; caraghioslîc. Făcuse atîtea comicării incit.., a fost socotit ca cea mai desăvîrșită paiață. ARDELEANU, D. 271.

COMICĂRIE s.f. (Peior.) Manifestare comică. [Gen. -iei. / < comic + -ărie].

COMICĂRIE ~i f. Vorbă sau acțiune plină de haz. /comic + suf. ~ărie

*comicăríe f. Fam. Acțiune comică, poznă, glumă.

comicărie (fam.) s. f., art. comicăria, g.-d. art. comicăriei; pl. comicării, art. comicăriile (desp. -ri-i-)

comicărie (fam.) s. f., art. comicăria, g.-d. art. comicăriei; pl. comicării, art. comicăriile

comicărie s. f., art. comicăria, g.-d. art. comicăriei; pl. comicării, art. comicăriile

COMICĂRIE s. v. bufonerie.

COMICĂRIE s. bufonerie, caraghioslîc, clovnerie, giumbușluc, (rar) bufonadă, paiațarlîc, paiațărie, (înv.) cabazlîc, giumbuș, mascaralîc, măscăriciune, măscărie, (înv., în Mold.) ghidușie.