COMIC, -Ă, comici, -ce, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care aparține comediei¹, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoacă râsul; hazliu, ridicol. 2. S. m. Actor care interpretează roluri de comedie¹. 3. S. n. Categorie estetică în a cărei sferă intră actele, situațiile sau personajele din viață sau din artă care provoacă râsul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, notă ridicolă pe care o reprezintă ceva sau cineva. – Din fr. comique, lat. comicus.

comic, ~ă [At: HASDEU, I. C. XI / Pl: ~uri sn, ~ici, ~ice a, sm / E: lat comicus, fr comique, it comico] 1 a Care aparține comediei. 2 a Care provine de la comedie. 3 a Caracteristic comediei. 4 a Referitor la comedie. 5 a Care provoacă râsul. 6 sm Actor care joacă roluri comice. 7 sn Categorie estetică în a cărei sferă intră actele, situațiile sau personajele din viață sau din artă care provoacă râsul. 8 sn Ceea ce constituie temeiul ridicolului. 9 sn Efect comic. 10 sn Notă ridicolă pe care o reprezintă cineva sau ceva.

* COMIC I. adj. 1 🎭 Ce ține de comedie: piesă ~ă, autor ~, care compune comedii ¶ 2 Hazliu, glumeț, mucalit, de rîs, care provoacă rîsul: situația, din primejdioasă, devenia ~ă (D.-ZAMF.). II. sm. 🎭 Actor care joacă de obiceiu rolurile persoanelor caraghioase, care sînt luate în rîs sau provoacă rîsul. III. sbst. Genul comic; efect comic [fr.].

COMIC, -Ă, comici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține comediei¹, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoacă râsul; hazliu, ridicol. 2. S. m. Actor care interpretează roluri de comedie¹. 3. S. n. Categorie estetică în a cărei sferă intră actele, situațiile sau personajele din viață sau din artă care provoacă râsul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, notă ridicolă pe care o reprezintă ceva sau cineva. – Din fr. comique, lat. comicus.

COMIC¹, comici, s. m. Actor care interpretează roluri de comedie.

COMIC, -Ă adj. 1. Propriu comediei, privitor la comedie. 2. Care stîrnește rîsul; hazliu, vesel, ridicol. // s.n. Genul comediei; ceea ce provoacă rîsul într-o operă dramatică. // s.m. Actor care joacă roluri în comedii. [Cf. fr. comique, it. comico, lat. comicus].

COMIC, -Ă I. adj. 1. propriu comediei, referitor la comedie. 2. care stârnește râsul; hazliu, vesel, ridicol. II. s. n. categorie estetică, ceea ce provoacă râsul într-o operă dramatică. III. s. m. actor care interpretează roluri de comedie. (< fr. comique, lat. comicus, gr. komikos)

COMIC³ ~ci m. 1) Actor de comedie. 2) Autor de comedii. /<fr. comique, lat. comicus

*cómic, -ă adj. (vgr. komikós, d. kómos, ospăț, lat. cómicus. V. comedie). Relativ la comedie: poet, teatru comic. Glumeț, care caută să te facă să rîzĭ: actor comic. Ridicul: aventură comică. S. m. Scriitor de pĭese comice, actor comic: Molière a fost un mare comic. S. n. fără pl. Calitatea de a fi comic: actor de un comic irezistibil. Genu comic, în opoz. cu tragic și dramatic. Adv. În mod comic.

comic¹ adj. m., s. m. (actor), pl. comici; f. comică, pl. comice

comic² (actor) s. m., pl. comici

comic adj. m., (actor) s. m., pl. comici; f. sg. comică, pl. comice

COMIC adj., s. 1. adj. v. amuzant. 2. adj. caraghios, hazliu. (Ce ~ chestie!) 3. adj. v. ridicol. 4. s. v. comedian.

COMIC adj., s. 1. adj. amuzant, hazliu, nostim, vesel, (livr.) ilar, ilariant, (pop.) poznaș, (Transilv., Ban. și Olt.) șod. (O întîmplare ~.) 2. adj. caraghios, hazliu. (Ce ~ chestie!) 3. adj. ridicol, rizibil. (Are o înfățișare ~.) 4. s. comedian, (înv.) comediant. (E un mare ~.)