12 definiții pentru comite (persoană)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMITE2, comiți, s. m. Conducător al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.
comite1 sm [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: ~iți / E: lat comes, -itis] 1 (Înv) Conte. 2 (Trs, iuz) Grof. 3 (Trs) Conducător administrativ al unui comitat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMITE2, comiți, s. m. (Înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COMITE1, comiți, s. m. (învechit) Conducător administrativ al unui comitat. Sfatul, care era întocmit de Basta mai mult de oameni siguri ai lui, aprobă această părere a comitelui Tomaso Cauriolo. BĂLCESCU, O. II 311.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMITE s.m. Șef al unui comitat. [Cf. lat. comes, it. comite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMITE1 s. m. conducător al unui comitat. (< lat. comes, it. comite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMITE ~ți m. ist. Persoană administrativă care stătea în fruntea unui comitat. /<lat. comens, ~itis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
còmite m. conte: comiții Ardealului BĂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cómite m. (lat. cómes, cómitis, tovarăș. V. comis, conte). Rar. Conte. Șef de comitat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comite2 (înv.) s. m., pl. comiți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comite1 s. m., pl. comiți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comite s. m., pl. comiți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
comite, comițisubstantiv masculin
- 1. Conducător al unui comitat. DEX '09 DLRLC DN
- Sfatul, care era întocmit de Basta mai mult de oameni siguri ai lui, aprobă această părere a comitelui Tomaso Cauriolo. BĂLCESCU, O. II 311. DLRLC
-
etimologie:
- comes, -itis DEX '09 DEX '98 DN