opțiuni
  • info

16 definiții pentru complini

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLINI, complinesc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi. ♦ (Înv.) A determina. – Con1- + [îm]plini (după completa).

complini vt [At: HAMANGIU, C. C. 341 / Pzi: ~nesc / E: con1 + [îm]plini după completa] 1 A completa. 2 (Înv; gms) A determina.

COMPLINI, complinesc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi; a determina. – Con1- + [îm]plini (după completa).

COMPLINI, complinesc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi, a determina. În expresia «a da din cap», «din cap» complinește înțelesul verbului «a da».

COMPLINI vb. IV. tr. (Rar) A completa, a întregi. [P.i. -nesc. / < con- + (îm)plini].

COMPLINI vb. tr. a completa, a întregi. (< com/pleta/ + /îm/plini)

A COMPLINI ~esc tranz. A face să fie complet, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a întregi. /con- + a (îm)plini

complinì v. a adăoga ce lipseste. [Neologism modelat după fr. compléter].

*complinésc v. tr. (con- și plinesc, d. lat. com-plére. V. su-plinesc). Gram. Completez înțelesu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

complini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. complinesc, 3 sg. complinește, imperf. 1 complineam; conj. prez. 1 sg. să complinesc, 3 să complinească

complini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. complinesc, imperf. 3 sg. complinea; conj. prez. 3 să complinească

complini vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. complinesc, imperf. 3 sg. complinea; conj. prez. 3 sg. și pl. complinească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPLINI vb. v. completa, împlini, întregi, rotunji.

COMPLINI vb. (GRAM.) a determina.

COMPLINI vb. (GRAM.) a determina.

complini vb. v. COMPLETA. ÎMPLINI. ÎNTREGI. ROTUNJI.

Intrare: complini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complini
  • complinire
  • complinit
  • complinitu‑
  • complinind
  • complinindu‑
 singular plural
  • complinește
  • compliniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complinesc
 (să)
  • complinesc
  • complineam
  • complinii
  • complinisem
a II-a (tu)
  • complinești
 (să)
  • complinești
  • complineai
  • compliniși
  • compliniseși
a III-a (el, ea)
  • complinește
 (să)
  • complinească
  • complinea
  • complini
  • complinise
plural I (noi)
  • complinim
 (să)
  • complinim
  • complineam
  • complinirăm
  • compliniserăm
  • complinisem
a II-a (voi)
  • compliniți
 (să)
  • compliniți
  • complineați
  • complinirăți
  • compliniserăți
  • compliniseți
a III-a (ei, ele)
  • complinesc
 (să)
  • complinească
  • complineau
  • compliniră
  • compliniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

complini, complinescverb

etimologie:
  • Con- + [îm]plini (după completa). DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.