12 definiții pentru componență
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPONENȚĂ, componențe, s. f. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire. – Compon[ent] + suf. -ență (după absent-absență).
COMPONENȚĂ, componențe, s. f. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire. – Compon[ent] + suf. -ență (după absent-absență).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
componență sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: compon[ent] + -ență] Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate Si: alcătuire, compoziție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPONENȚĂ, componențe, s. f. Reunire într-un tot a mai multor elemente; compoziție, alcătuire. Componența guvernului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPONENȚĂ s.f. Reunire a mai multor elemente într-un întreg; compoziție, alcătuire. [< component]
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPONENȚĂ s. f. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire. (< compon/ent/ + -ență)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPONENȚĂ ~e f. 1) Modalitate de structurare internă a elementelor componente ale unui întreg; compoziție. 2) Ansamblu de elemente componente; compoziție. /compon[ent] + suf. ~ență
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
componență s. f., g.-d. art. componenței; pl. componențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
componență s. f., g.-d. art. componenței; pl. componențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
componență s. f., g.-d. art. componenței; pl. componențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMPONENȚĂ s. alcătuire, compoziție, structură. (Comisia are următoarea ~...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPONENȚĂ s. alcătuire, compoziție, structură. (Comisia are următoarea ~...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
COMPONENȚĂ. Subst. Componență, compoziție, alcătuire, alcătuială, formație, formare, întocmire, constituire, organizare, orînduire, structură, sistem; formulă, combinație. Conținut, cuprins, componență, cuprindere (rar), masă. Combinare, îmbinare, împletire (fig), reunire; întreg, ansamblu. Parte componentă, parte integrantă, component(ă), constituent, formant, element; ingredient, ingrediență (ieșit din uz), accesoriu; parte, porțiune, fragment, bucată, segment, fracțiune. Particulă, moleculă, atom, părticică (dim.), părticea (dim.), crîmpei, frîntură, fărîmă. Piesă, subansamblu, organ, detaliu. Membru; participant, părtaș; coechipier; aliat; asociat. Adj. Component, alcătuitor, constitutiv, constituent, constituant; structural. Cuprins, inclus. Compus, constituit, combinat, îmbinat. Vb. A se compune din..., a fi format din..., a fi alcătuit din..., a consta din..., a consista din..., a fi constituit din...; a conține, a cuprinde, a include, a încadra, a îngloba; a totaliza, a însuma, a număra. A face parte din..., a aparține de..., a ține de..., a fi unul din..., a intra în componența..., a se încadra, a se integra; a se alia, a se asocia. A compune, a constitui, a alcătui, a forma, a structura, a face un întreg, a întregi; a însuma, a totaliza. V. asociere, bucată, formă, includere, structură.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
componență, componențesubstantiv feminin
- 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: alcătuire compoziție structură
- Componența guvernului. DLRLC
-
etimologie:
- Compon[ent] + -ență (după absent, absență). DEX '09 DEX '98 DN