4 definiții pentru comunicător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
comunicător, ~oare a [At: DA / Pl: ~i, ~oare / V: ~cator / E: comunica + -(ă)tor] 1-7 (Nob) Care comunică (1-7).
comunicator a vz comunicător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+comunicator s. n., pl. comunicatori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comunicator s. m., pl. comunicatori
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: comunicător
comunicător adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
comunicator substantiv masculin
| substantiv masculin (M1-oa) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)