comunist, ~ă [At: GHICA, A. 511 / Pl: ~iști, ~e / E: fr communiste] 1-2 smf, a (Adept) al comunismului (1). 3-4 a, smf (Care este) membru al unui partid comunist. 5 a Care aparține comunismului (1). 6 a Care se bazează pe principiile comunismului (1). 7 a Referitor la comunism (1). 8 a Specific comunismului (1). 9 a De comunism (1).

COMUNIST², -Ă, comuniști, -ste, s. m. și f. Membru al unui partid marxist-leninist, adept, partizan al comunismului, luptător pentru cauza comunismului. A fi comunist înseamnă a organiza și a uni toată generația care se ridică, a da exemplu de educație și disciplină în această luptă. LENIN, O. A. II 675. Comuniștii sînt oamenii cei mai curajoși și mai viteji, ei luptă împotriva unui puhoi de dușmani. Valoarea comuniștilor constă, între altele, tocmai în faptul că ei știu să-și apere convingerile. STALIN, O.X 137. Pentru comuniștii romîni și pentru oamenii muncii din Republica Populară Romînă creșterea forței Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și a Statului Sovietic constituie un izvor de energie revoluționară, întărind hotărîrea poporului muncitor al țării noastre de a merge înainte pe drumul luminat de pilda P.C.U.S., pe drumul socialismului. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 6. Comuniștilor le revine sarcina să cultive în rîndurile poporului patriotismul, dragostea fierbinte pentru patria noastră, care construiește socialismul, dragostea și devotamentul pentru Uniunea Sovietică, țara socialismului victorios, solidaritatea internațională cu forțele democrației, păcii și socialismului din întreaga lume. REZ. HOT. I 170.

COMUNIST, -Ă adj. Care ține de comunism, bazat pe principiile comunismului. // s.m. și f. Membru al unui partid marxist-leninist; partizan al comunismului. [< fr. communiste].

COMUNIST, -Ă I. adj. care ține de comunism, bazat pe principiile comunismului. II. s. m. f. membru al unui partid comunist. (<fr. communiste)

COMUNIST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Membru al partidului comunist. /<fr. communiste

comunist m. partizan al Comunei sau al comunismului.

*comuníst, -ă s. și adj. (d. comun). Adept al comunizmuluĭ (ca Baboeuf).

ex-comunist, ~ă smf, a [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1992, nr. 4, 4/1 / Pl: ~iști, ~e / E: ex- + comunist] 1-2 Fost comunist.

comunist adj. m., s. m., pl. comuniști; adj. f., s. f. comunistă, pl. comuniste (dar: Partidul Comunist s. propriu n. art.)

comunist adj. m., s. m., pl. comuniști; adj. f., s. f. comunistă, pl. comuniste

comunist adj. m., s. m., pl. comuniști; f. sg. comunistă, pl. comuniste

COMUNIST s., adj. (POL.) bolșevic, pecerist.

LIGA COMUNIȘTILOR, prima organizație comunistă internațională, precursoare a Internaționalei I. Creată la Londra (iun. 1847) de K. Marx și Fr. Engels, a avut ca program Manifestul Partidului Comunist.