19 definiții pentru comândare
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMÂNDARE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndare s. f.] – V. comânda.
COMÂNDARE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndare s. f.] – V. comânda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
comândare sf [At: COD. VOR. 31/10 / V: ~măn~, cumăn~, cumândare / Pl: ~dări / E: comânda] (Înv) 1 Aducere de jertfe. 2 Jertfă. 3 Înmormântare. 4 Praznic. 5 Pomană. 6 (Iuz; îs) Carte de ~ Scrisoare recomandată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMÂNDARE ~ări f. pop. Masă închinată pomenirii unui decedat; praznic. /v. a comânda
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comândare f. Mold. comând: vrabia mălaiu visează și calicul comândare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMĂNDARE s. f. v. comândare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMĂNDARE s. f. v. comândare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
comăndare sf vz comandare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumăndare sf vz comândare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMĂNDARE s. f. v. comîndare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMÎNDARE, comîndări, s. f. (Învechit) Praznic, ospăț la înmormîntare; pomană, comînd. Să li spui ca să nu se mai trudească cu leacuri, ci să se grijească de comîndare. SBIERA, P. 194. – Variantă: comăndare (EMINESCU, N. 97, NEGRUZZI; S. I 249) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMÎNDARE s.f. 1. (Trans. SV) Jertfă. Că s-ai vrut vrea comîndarea da-o-vreamu. Toate arsele nu dulce-vrusi. Comîndarea zeului. PS. SEC. XVIII, 36v. 2. (Cris.) Pomană. Iară după moarte . . . să le faci cumîndări și prescuri. C 1692, 503v; cf. MOL. 1695, 78r. Etimologie: comînda. Vezi și comînd, comînda. Cf. pominoc; alămojnă, comînd, paos (2).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comîndáre f., pl. -ărĭ (d. comînd 2). Comînd (= pomană) vrabia malaĭ vîsează și calicu comîndare (Prov.). – Vechĭ și cu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comândare (înv.) s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comândare (înv.) s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comândare s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMÂNDARE s. v. pomană, praznic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comîndare s. v. POMANĂ. PRAZNIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
comândáre, comândări, s.f. (reg.; înv.) 1. Înmormântare. 2. Pomana mortului; masa ce se dă la înmormântare: „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco, 1990: 205). – Din comânda (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
comândare, comândări, s.f. – (reg.; înv.) Înmormântare (Bârlea, 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel, 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco, 1990: 205). – Din comânda (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comândare, comândări, s.f. – Înmormântare (Bârlea 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco 1990: 205). – Din comânda + -re.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
comândare, comândărisubstantiv feminin
-
- Să li spui ca să nu se mai trudească cu leacuri, ci să se grijească de comîndare. SBIERA, P. 194. DLRLC
-
etimologie:
- comânda DEX '98 DEX '09