CONCEPȚIE, concepții, s. f. 1. Mod de a concepe, ansamblu de păreri, de idei cu privire la probleme filosofice, științifice, tehnice, literare etc. ◊ Concepție despre lume = viziune de ansamblu asupra existenței. 2. Proces prin care ia ființă un nou individ animal, în urma fecundării ovulului de către un spermatozoid; procreare, zămislire. [Var.: concepțiune s. f.] – Din fr. conception, lat. conceptio, -onis.

concepție sf [At: HASDEU, I. C. VII / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat conceptio, -onem, fr conception] 1-2 Concepere (1, 3). 3 (Fig) Cuprindere cu mintea Si: înțelegere, pricepere.

CONCEPȚIE, concepții, s. f. 1. Felul de a vedea sau ansamblu de păreri, de idei cu privire la probleme filozofice, științifice, tehnice, literare etc. ◊ Concepție despre lume = ansamblu de reprezentări și de idei despre lumea înconjurătoare, care tinde să îmbrățișeze toate fenomenele acesteia, natura, societatea, gândirea, omul și locul omului în lume etc. într-o interpretare unitară. 2. Proces prin care ia ființă un nou individ animal, în urma fecundării ovulului de către spermatozoid; procreare, zămislire (a unui copil). [Var.: concepțiune s. f.] – Din fr. conception, lat. conceptio, -onis.

CONCEPȚIE, concepții, s. f. 1. Ansamblu sau sistem de idei cu privire la probleme filozofice, științifice, tehnice, literare etc.; felul de a înțelege sau de a interpreta fenomenele pe baza acestui ansamblu de idei. Karl Marx a descoperit legile de dezvoltare a societății, a creat concepția materialistă a istoriei așezînd astfel, pentru prima oară, cunoașterea societății omenești pe o temelie trainică științifică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608. Materialismul dialectic -și istoric, concepția despre lume a clasei muncitoare, reprezintă un ansamblu de legi generale care guvernează toate formele de manifestare a conștiinței sociale – știința, literatura, arta etc., care fiecare își are și legile ei specifice de dezvoltare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/2. Cît e vorba de propriile sale nemulțumiri de intelectual, el [Eminescu] e prea nobil și dezinteresat ca să le deie vreo Importanță la făurirea concepțiilor sale. IBRĂILEANU, SP. CR. 180. 2. Zămislire (a unui copil). – Variantă: (învechit) concepțiune s. f.

CONCEPȚIE s.f. 1. Sistem de idei referitoare la probleme filozofice, științifice, economice, morale, literare etc.; înțelegere, interpretare a fenomenelor pe baza unui sistem de idei, mod de a concepe ceva. 2. Zămislire, procreare (a unui copil). [Gen. -iei, var. concepțiune s.f. / cf. lat. conceptio, fr. conception].

CONCEPȚIE s. f. 1. ansamblu, sistem de idei privitoare la problemele filozofice, științifice, economice, morale, tehnice, literare etc.; mod de a înțelege sau de a interpreta fenomenele pe baza unui sistem de idei. 2. procreare. (<fr. conception, lat. conceptio)

CONCEPȚIE ~i f. 1) Mod de a concepe. 2) Ansamblu de idei generale; sistem de concepte. ◊ ~ despre lume ansamblu de idei despre lumea înconjurătoare și modul de interpretare a acesteia. 3) Proces de apariție a unei ființe ca urmare a fecundării. [Art. concepția; G.-D. concepției; Sil. -ți-e] /<fr. conception, lat. conceptio, ~onis

concepțiune sf vz concepție

CONCEPȚIUNE s.f. v. concepție.

concepți(un)e f. 1. facultatea de a înțelege lucrurile; 2. producțiune a spiritului: concepțiune originală.

*concepțiúne f. (lat. concéptio, -ónis. V. încep). Acțiunea de a concepe copilu, zămislire. Imaculata concepțiune, o dogmă bisericească după care Fecĭoara Maria a fost concepută fără păcat original. Fig. Facultatea de a înțelege, de a concepe: concepțiune greoaĭe, ușoară. Ceĭa ce produce inteligența: alfabetu e o sublimă concepțiune. – Și -épție.

concepție (desp. -ți-e) s. f., art. concepția (desp. -ți-a), g.-d. art. concepției; pl. concepții, art. concepțiile (desp. -ți-i-)

concepție (-ți-e) s. f., art. concepția (-ți-a), g.-d. art. concepției; pl. concepții, art. concepțiile (-ți-i-)

concepție s.f. (sil. -ți-e), art. concepția (sil. -ți-a), g.-d. art. concepției; pl. concepții, art. concepțiile (sil. -ți-i-)

CONCEPȚIE s. 1. convingere, gând, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convicțiune. (Are niște ~ sănătoase.) 2. teorie, teză. (O nouă ~ în biologie.) 3. (BIOL.) concepere, procreare, (înv. și pop.) zămislire. (Proces de ~.)

CONCEPȚIE s. 1. convingere, gînd, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convicțiune. (Are niște ~ sănătoase.) 2. teorie, teză. (O nouă ~ în biologie.) 3. (BIOL.) concepere, procreare, (înv. și pop.) zămislire. (Proces de ~.)

CONCÉPȚIE (< lat. conceptio, -onem) s. f. 1. Fel de a vedea, vedere sau ansamblu de vederi, de idei cu privire la problemele filozofice, științifice, literare etc. ◊ (FILOZ.) C. despre lume = punct de vedere general, viziune de ansamblu asupra existenței. Din perspectiva marilor construcții ontologice clasice, filozofia este prezentată drept c. generală despre lume (Weltanschauung), vizînd constituirea unui tablou ontologic complet și definitiv care să includă o filozofie a naturii și una a omului. 2. (FIZIOL.) Proces prin care ia ființă un nou individ animal, prin fecundarea ovulului de către un spermatozoid; procreație. ◊ (REL.) C. imaculată = dogmă catolică potrivit căreia Fecioara Maria a fost ferită de păcatul originar; sărbătoare prin care Biserica catolică cinstește acest mister (8 dec.).

IMACULATA CONCEPȚIUNE, dogmă catolică, instituită de papa Pius al IX-lea, prin bula Ineffabilis Deus (1854), care susține că Maria, mama lui Iisus, nu a cunoscut păcatul originar. Sărbătorită pe 8 sept.