opțiuni
  • info

10 definiții pentru confruntare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFRUNTARE, confruntări, s. f. Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; confruntație. – V. confrunta.

confruntare sf [At: EVID. CONT. 234 / Pl: ~tări / E: confrunta] 1 Punere față în față a două sau a mai multe persoane, pentru a verifica adevărul spuselor lor Si: (nob) confruntație. 2 Punere față în față a două sau mai multe obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara.

CONFRUNTARE, confruntări, s. f. Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare. – V. confrunta.

CONFRUNTARE, confruntări, s. f. Acțiunea de a confrunta; punere față în față a două sau mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc. pentru verificare; comparare. Confruntarea plagiatului cu originalul. ▭ Din confruntarea unui material variat se naște o critică ce va avea, mai adesea rezultate folositoare pentru noua traducțiune. ODOBESCU, S. II 365. ◊ (Jur.) Punere față în față, interogare concomitentă a două sau mai multor persoane, în cursul unui proces, spre a se stabili dacă spusele lor concordă. Confruntarea martorilor.

CONFRUNTARE s.f. Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare; confruntație. ♦ (Spec.; jur.) Punere față în față a mai multor persoane pentru a verifica concordanța spuselor lor. [< confrunta].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

confruntare s. f., g.-d. art. confruntării; pl. confruntări

confruntare s. f., g.-d. art. confruntării; pl. confruntări

confruntare s. f., g.-d. art. confruntării; pl. confruntări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONFRUNTARE s. v. comparație.

CONFRUNTARE s. comparare, comparație, paralelă, paralelism. (O ~ între două ființe.)

Intrare: confruntare
confruntare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confruntare
  • confruntarea
plural
  • confruntări
  • confruntările
genitiv-dativ singular
  • confruntări
  • confruntării
plural
  • confruntări
  • confruntărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

confruntare, confruntărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: comparare comparație confruntație paralelism
    • 1.1. Punere față în față a două sau mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc. pentru verificare; comparare. DLRLC
      • format_quote Confruntarea plagiatului cu originalul. DLRLC
      • format_quote Din confruntarea unui material variat se naște o critică ce va avea, mai adesea rezultate folositoare pentru noua traducțiune. ODOBESCU, S. II 365. DLRLC
    • 1.2. științe juridice Punere față în față, interogare concomitentă a două sau mai multor persoane, în cursul unui proces, spre a se stabili dacă spusele lor concordă. DLRLC DN
      • format_quote Confruntarea martorilor. DLRLC
etimologie:
  • vezi confrunta DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.