10 definiții pentru confruntație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONFRUNTAȚIE, confruntații, s. f. (Rar) Confruntare. [Var.: confruntațiune s. f.] – Din fr. confrontation.
CONFRUNTAȚIE, confruntații, s. f. (Rar) Confruntare. [Var.: confruntațiune s. f.] – Din fr. confrontation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
confruntație sf [At: DA / P: ~ți-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr confrontation] (Nob) Confruntare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFRUNTAȚIE s.f. Confruntare. [Gen. -iei, var. confruntațiune s.f. / < fr. confrontation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFRUNTAȚIE s. f. confruntare. (< fr. confrontation, lat. confrontatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONFRUNTAȚIUNE s. f. v. confruntație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFRUNTAȚIUNE s. f. v. confruntație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
confruntațiune sf vz confruntație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFRUNTAȚIUNE s.f. v. confruntație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
confruntație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. confruntația (desp. -ți-a), g.-d. art. confruntației; pl. confruntații, art. confruntațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
confruntație (rar) (-ți-e) s. f., art. confruntația (-ți-a), g.-d. art. confruntației; pl. confruntații, art. confruntațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
confruntație s. f. (sil. -ți-e), art. confruntația (sil. -ți-a), g.-d. art. confruntației; pl. confruntații, art. confruntațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
confruntație, confruntațiisubstantiv feminin
- 1. Confruntare. DEX '09 DNsinonime: confruntare
etimologie:
- confrontation DEX '09 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.