14 definiții pentru congruență
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONGRUENȚĂ, congruențe, s. f. 1. Acord, concordanță, coincidență. ♦ (Mat.) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. [Pr.: -gru-en-] – Din fr. congruence, lat. congruentia.
CONGRUENȚĂ, congruențe, s. f. 1. Acord, concordanță, coincidență. ♦ (Mat.) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. [Pr.: -gru-en-] – Din fr. congruence, lat. congruentia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
congruență sf [At: GEOM. SP. 100 / Pl: ~țe / E: fr congruence, lat congruentia] 1 Concordanță. 2 (Mat) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 3 (D. figuri geometrice) Egalitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONGRUENȚĂ, congruențe, s. f. Acord, concordanță. ♦ (Mat.) Relația dintre doua numere întregi care au proprietatea de a da același rest la împărțirea cu un întreg.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONGRUENȚĂ s.f. Acord, concordanță; coincidență. ♦ Relație care arată că două numere sunt congruente în raport cu un anumit divizor comun. ♦ Egalitate a figurilor geometrice. [Cf. fr. congruence, it. congruenza, lat. congruentia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONGRUENȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină. ♦ (mat.) relație de ~ = relație dintre două numere întregi congruente. ◊ acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său. 2. acord între subiect și predicat. 3. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect. (< fr. congruence, lat. congruentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONGRUENȚĂ ~e f. Caracter congruent; coincidență; concordanță. ~a figurilor. [Sil. -gru-en-] /<fr. congruence, lat. congruentia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*congruénță f. (lat. congruentia). Calitatea de a fi congruent (potrivire): congruența gestuluĭ cu vorba.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
congruență (desp. -gru-en-) s. f., g.-d. art. congruenței; pl. congruențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
congruență (-gru-en-) s. f., g.-d. art. congruenței; pl. congruențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
congruență s. f. (sil. -gru-en-), g.-d. art. congruenței; pl. congruențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONGRUENȚĂ s. v. coincidență, concordanță, echivalență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
congruență s. v. COINCIDENȚĂ. CONCORDANȚĂ. ECHIVALENȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Congruență ≠ incongruiență, necongruiență
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CONGRUENȚĂ s. f. (cf. fr. congruence, it. congruenzo, lat. congruentia „potrivire”): acord, concordanță, potrivire între predicat și subiect (v. acord).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: con-gru-en-ță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
congruență, congruențesubstantiv feminin
- 1. Acord, coincidență, concordanță, echivalență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: acord coincidență concordanță echivalență antonime: incongruență
- 1.1. Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Relația dintre doua numere întregi care au proprietatea de a da același rest la împărțirea cu un întreg. DLRLC
- diferențiere Relație care arată că două numere sunt congruente în raport cu un anumit divizor comun. DN
-
- 1.2. Egalitate a figurilor geometrice. DN
- 1.3. Acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamentul său. MDN '00
-
- 2. Însușirea de a fi congruent. DEX '09 DEX '98
- 3. Acord între subiect și predicat. MDN '00
- 4. Calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect. MDN '00
etimologie:
- congruence DEX '98 DEX '09
- congruentia DEX '98 DEX '09