CONJUGAL, -Ă, conjugali, -e, adj. Care aparține celor doi soți; privitor la căsătorie. – Din fr. conjugal, lat. conjugalis.

conjugal, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~i, ~e / E: fr conjugal, lat conjugalis, ~e] 1 Privitor la căsătorie. 2 Care ține de soți. 3 Casnic.

* CONJUGAL adj. Privitor la căsătorie, casnic: viață ~ă [fr.].

CONJUGAL, -Ă, conjugali, -e, adj. Care ține de soți, privitor la căsătorie. – Din fr. conjugal, lat. conjugalis.

CONJUGAL, -Ă, conjugali, -e, adj. Referitor la cei căsătoriți; de soți. Luă apărarea soțului, din simț de solidaritate conjugală. C. PETRESCU, Î. II 142. Povestește... toată viața sa conjugală. GHEREA, ST. CR. II 332.

CONJUGAL, -Ă adj. Privitor la căsătorie sau la căsătoriți. [Cf. fr. conjugal, lat. coniugalis].

CONJUGAL, -Ă adj. referitor la căsătorie; matrimonial. (< fr. conjugal, lat. coniugalis)

CONJUGAL ~ă (~i, ~e) Care ține de soți; legat de căsătorie; propriu soților. /<fr. conjugal, lat. conjugalis

conjugal a. privitor la căsătorie: unire conjugală.

*conjugál, -ă adj. (lat. con-jugalis, d. conjugium, căsătorie. V. jug). Relativ la căsătorie: legătură conjugală. Adv. Conform căsătoriiĭ.

conjugal adj. m., pl. conjugali; f. conjugală, pl. conjugale

conjugal adj. m., pl. conjugali; f. conjugală, pl. conjugale

conjugal adj. m., pl. conjugali; f. sg. conjugală, pl. conjugale

triunghi conjugal expr. (livr.) căsnicie în care unul dintre soți este infidel, întreținând relații sexuale cu o terță persoană.

CONJUGAL adj. casnic, matrimonial, (livr.) marital, (înv.) căsătoresc, căsnicesc, soțiesc. (Viață ~.)

CONJUGAL adj. casnic, matrimonial, (livr.) marital, (înv.) căsătoresc, căsnicesc, soțiesc. (Viață ~.)