conjurație sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr conjurotion, lat conjuratio, -onis] Conspirație.

CONJURAȚIE, conjurații, s. f. (Rar) Conspirație, complot. – Pronunțat: -ți-e.

CONJURAȚIE s.f. (Rar) Conspirație, complot. [Gen. -iei, var. conjurațiune s.f. / cf. lat. coniuratio, fr. conjuration].

CONJURAȚIE s. f. complot. (< fr. conjuration, lat. coniuratio)

CONJURAȚIE ~i f. rar Proiect, realizat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane; complot; conspirație. [Art. conjurația; G.-D. conjurației; Sil. -ți-e] /<fr. conjuration, lat. conjuratio, ~onis

conjurațiune sf vz conjurație

* CONJURAȚIUNE, * CONJURAȚIE sf. 1 Complot urzit împotriva guvernului sau a suveranului ¶ 2 ⛪ Ceremonie religioasă sau magică, rugăciune sau descîntec pentru alungarea duhurilor rele ¶ 3 pl. Rugăminți stăruitoare [fr.].

CONJURAȚIUNE s.f. v. conjurație.

conjurați(un)e f. 1. conspirațiune în contra Statului, complot în contra unui principe; 2. exorcism.

*conjurațiúne f. (lat. conjuratio, -ónis). Conspirațiune, complot. Farmece, lucrurĭ magice. Rugăcĭune insistentă și umilă. – Și -áție.

conjurație (desp. -ți-e) s. f., art. conjurația (desp. -ți-a), g.-d. art. conjurației; pl. conjurații, art. conjurațiile (desp. -ți-i-)

conjurație (-ți-e) s. f., art. conjurația (-ți-a), g.-d. art. conjurației; pl. conjurații, art. conjurațiile (-ți-i-)

conjurație s. f. (sil. -ți-e), art. conjurația (sil. -ți-a), g.-d. art. conjurației; pl. conjurații, art. conjurațiile (sil. -ți-i-)

conjurație

CONJURAȚIE s. v. complot.

CONJURAȚIE s. complot, conspirație, intrigă, mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. (~ a fost descoperită.)