9 definiții pentru conlucrare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONLUCRARE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. – V. conlucra.
CONLUCRARE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. – V. conlucra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
conlucrare sf [At: (a. 1849) URICARIUL XIII, 378 / Pl: ~rări / E: conlucra] 1 Colaborare. 2 Contribuție la o acțiune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONLUCRARE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. Prin activitatea multilaterală pe care o desfășoară, cabinetele tehnice înfăptuiesc o mare; operă de îndrumare tehnico-culturală a muncitorilor; ele constituie adevărate laboratoare de îmbinare a științei cu. practica, de conlucrare activă între ingineri și muncitori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2710. Afișul... cheamă la conlucrare pe toți compatrioții. RUSSO, S. 154.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONLUCRARE s.f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. [< conlucra].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conlucrare (desp. -lu-cra-) s. f., g.-d. art. conlucrării; pl. conlucrări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
conlucrare (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. conlucrării; pl. conlucrări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conlucrare s. f. → lucrare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONLUCRARE s. v. colaborare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONLUCRARE s. colaborare, cooperare, cooperație. (O ~ perfectă între părți.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: con-lu-cra-re
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
conlucrare, conlucrărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a conlucra. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: colaborare cooperare cooperație
- Prin activitatea multilaterală pe care o desfășoară, cabinetele tehnice înfăptuiesc o mare operă de îndrumare tehnico-culturală a muncitorilor; ele constituie adevărate laboratoare de îmbinare a științei cu practica, de conlucrare activă între ingineri și muncitori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2710. DLRLC
- Afișul... cheamă la conlucrare pe toți compatrioții. RUSSO, S. 154. DLRLC
-
etimologie:
- conlucra DEX '09 DEX '98 DN