10 definiții pentru consfințire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSFINȚIRE, consfințiri, s. f. Acțiunea de a consfinți; stabilire, consacrare. – V. consfinți.
CONSFINȚIRE, consfințiri, s. f. Acțiunea de a consfinți; stabilire, consacrare. – V. consfinți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
consfințire sf [At: I. IONESCU, M. 190 / V: (înv) ~sân~ / Pl: ~ri / E: consfinți] 1 Stabilire Si: consfințit1 (1). 2 Consacrare Si: consfințit1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSFINȚIRE, consfințiri, s. f. Acțiunea de a consfinți; consacrare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSFINȚIRE s.f. Acțiunea de a consfinți; consacrare. [< consfinți].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
consânțire sf vz consfințire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
consfințire s. f., g.-d. art. consfințirii; pl. consfințiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
consfințire s. f., g.-d. art. consfințirii; pl. consfințiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consfințire s. f. → sfințire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONSFINȚIRE s. 1. consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (înv.) sfințire. (~ unui obicei.) 2. v. confirmare. 3. v. legalizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONSFINȚIRE s. 1. consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (înv.) sfințire. (~ unui obicei.) 2. (JUR.) confirmare, consacrare, întărire, ratificare, sancționare, sancțiune, validare, (înv.) sacrare. (ă unei legi.) 3. (JUR.) legalizare, oficializare. (~ legăturii lor prin căsătorie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
consfințire, consfințirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a consfinți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: consacrare stabilire
etimologie:
- consfinți DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.